...şi a fost 2009

S-a terminat încă un an. Iar am umblat mult, mai mult chiar decât îmi imaginam la începutul lui. Am bifat majoritatea lucrurilor de pe lista cu chestii de văzut pe care o întocmisem la începutul lui şi am deschis deja o listă nouă cu parte din restanţe dar şi cu lucruri noi. La mai mare.

În ultimele zile ale anului am fost un fel de BD, adică am fost la munte şi la mare. Nu în ordinea asta. Prima oară am trecut Dunărea cu intenţia de a săvârşi tradiţionala urcare pe un vârf dobrogean în toiul iernii. Dacă episoadele trecute (Priopcea pe o ceaţă deasă şi cam fără zăpadă şi Beştepe pe zăpadă şi cu un crivâţ crunt în faţă) au fost să le zicem succese de data asta ploaia ne-a dat planurile peste cap. Îngheţul e întotdeauna preferabil înnamolirii până la gât aşa că am zis pas şi am trecut mai departe de obiectivul nostru la care ne vom întoarce pe o vreme mai bună. E pe listă deci nu scapă. Am făcut un mic ocoliş pe nişte drumuri lăturalnice, pe lângă lacul Babadag îngheţat puşcă (nu pot să zic tun, că nu era chiar aşa)...

...am trecut şi pe la Enisala unde am descoperit cu o oarecare uimire că totul e asfaltat până sus la cetate şi sunt locuri de parcare, indicatoare, etc. ...

...am trecut mai departe şi pentru că aveam timp am zis să dăm o fugă până în Constanţa să mâncăm unde ştiam noi un loc bun. Până la Constanţa am orbecăit prin ceaţă pe lângă Fântânele printre eolienele celui mai mare parc de acest tip din ţară. Sunt gata vreo 25 din cele 139 câte vor fi în total. Va fi interesant când vor fi gata. Ah, apropo, e proprietate privată chiar dacă nu scrie explicit aşa că plimbarea s-a soldat cu întâlnirea cu paznicii. Nu vă sfătuiesc la o plimbare pe acolo.

În Constanţa am mers la „Nur Kaptan Baba” unde mai mâncasem în vară şi unde am luat acelaşi lucru ca să atunci. Până să ajungem noi în Constanţa ploaia devenise aproape torenţială, o bătaie de joc pentru perioada respectivă. Dacă ar fi căzut aceeaşi cantitate sub formă de zăpadă am fi avut un Revelion mult mai alb şi o ţară mult mai paralizată. Am mers şi până pe faleză la Cazino unde am încasat un val...

...şi am plecat.

După episodul mare a urmat episodul munte. Am trecut un Oituz alb-alb dar cu drum negru-negru şi am ajuns la Braşov unde am poposit o noapte pentru o mică reuniune. A doua zi am făcut şi o plimbare prin împrejurimi pe la Mozodrom...

...şi un pic pe la Râşnov la cetate să vedem Piatra Craiului dat fiind că ziua era faină.

Cetatea e închisă din pricina unor alunecări de teren pe care le-am văzut cu ochii noştri aşa că am avut parte de jumătate de panoramă.

După o revenire scurtă în Bucureşti unde l-am ajutat pe domnul James Cameron şi pe ceilalţi producători să-şi recupereze banii investiţi în ultimul film, Anul Nou m-a prins la Sibiu, pe o vreme la fel de scârbavnică care se pare că a fost caracteristica acestui sfârşit de an. Nu cred că am văzut soarele decât o dată într-o după-amiază.

În rest, doar nor şi ploaie, cu bonus la miezul nopţii între ani. N-am prea avut chef de poze pe sfârşit de an, poate şi pentru că am descoperit că Tamronul are păreri proprii despre cum ar trebui (sau nu) să funcţioneze.

În fine, fu un an bun, cred. Nu sunt foarte sigur de asta dar ca întotdeauna am speranţe pentru următorul.