Week-end-ul trecut, supărat nevoie mare că iar am rămas în Bucureşti şi că vremea era însorită, am decis să ies din casă cu scopuri foto. În timpul săptămânii auzisem că duminică e finala de la Try to Fly – Riders Wanted în Parcul Tineretului. Era vorba de o competiţie de sărituri acrobatice cu picioarele legate de una sau două bucăţi de materiale sintetice, competiţie sponsorizată de o marcă de băuturi carbogazoase care îşi asociază imaginea cu precadere cu sporturi extreme. Pare-se că au mai fost vreo trei ediţii, una la Cavnic, una la Sinaia şi una nu mai ştiu unde.
Pe la 11 m-am înfiinţat acolo ştiind că antrenamentele începuseră pe hârtie la 10. De fapt ele au început abia la 12 pentru că nu era gata nimic. Pistă, rampă, pernă de aterizare... Ce-i drept, se lucra la toate câte un pic...
...pista se „pava” cu zăpadă adunată de pe unde nu o găsise încă soarele şi dintr-un morman de zăpadă cam murdară adus cică de la munte.
Participanţii erau în expectativă, care îşi verifica echipamentul, care completa colecţia de poze de Facebook. Aproape toţi erau îmbrăcaţi în culori stridente (eu înţeleg nevoia de a fi vizibil când, să zicem, te caută lumea după avalanşă dar parcă parcă e prea mult) şi se pare că e recomandabil să porţi pantaloni cu turul jos, preferabil aproape de genunchi. Cumva se pare că ajută la aerodinamică (portanţă mai mare probabil).
Dread-uri de Bistriţa...
Fisheye is fun, chiar şi cu telefonul...
Până şi Antena 3 s-a păcălit şi a apărut mai devreme decât era necesar.
După ce pista a fost construită sub atenta supraveghere şi cu participarea juriului...
...ea a fost testată, bineînţeles tot de juriu...
...şi s-a dat drumul la încălzire.
Între timp, a apărut şi „competiţia” în materie de foto (eu am îngheţat ca un prost de la 11 acolo şi la 1 nu mai prindeam loc nicaieri de fotografi).
Am mai schimbat un pic poziţionarea...
...şi în sfârşit au început calificările. Din ce am înţeles, scopul era să se facă o săritură direct înainte cu aterizare în picioare. Unii nu au reuşit...
...însă unora le-a ieşit, şi şi-au permis şi unele acrobaţii pe parcurs.
Din păcate (nu ştiu exact pentru cine), la un moment dat plictiseala combinată cu frigul îndurat a făcut să ne retragem (da, între timp deveniserăm mai mulţi), care pe la casele lor, care într-o mică excursie - că altfel era păcat de soare. Astfel n-am idee cine a câştigat mult râvnitul Heliboard în munţii Carpaţi, aşa cum era anunţat.
Ca bonus, am o chestie despre care speram că de fapt există şi nu ştiu eu. Se pare că există. şi trebuie neapărat încercată.
1 comment:
se pot arhiva toate pozele si puse intr-o arhica si uploada-te pe transfer ? :)
Post a Comment