Balgheria

Da, în week-end-ul trecut Мисцелланеа a trecut Dunărea în scopuri paşnice – să dea nişte bani bulgarilor în schimbul a nişte mâncare, băutură şi cazare. Destul de puţini bani se pare, dar despre asta mai încolo.

Sâmbătă dimineaţa, cu baterii încărcate, carduri goale (alea de memorie) şi carduri nu chiar aşa goale dar pe aproape (de euro) am pornit spre miazăzi. După ce ne-a plouat un pic (prognoza pentru week-end-ul prelungit era scârbavnică) şi după ce am alimentat Giurgiu ne-am prezentat la pod, pod care e cam îngust pentru cât de înalt e. În fine, nu sunt inginer constructor, ştiau oamenii ce făceau când l-au făcut deci nu luaţi în seamă observaţia anterioară.

După pod am cotit spre centru din raţiune de lipsă de leva. Leva cica e pluralul, lev e singularul şi, foarte amuzant, ce credeţi că înseamnă? Înseamnă leu, ca la noi. Nu că ar conta, noi am scos banii şi am pornit în urmatorul quest, acela de a găsi bg-vinieta fără de care am fost asiguraţi că poliţiştii mari să răi ne vor da amendă. La Shell nu mai aveau decât bg-viniete de o lună aşa că am mers mai departe la Rompetrol (ha ha). A da, şi mitul că bulgarii din Ruse vorbesc româna e doar un mit.

Şi uite asa ne-am înşirat la drum pe europeanul 85 care o ia încetişor peste dealuri şi câmpii.

Ce pot să zic despre drumul acesta? Pare să fie acoperit cu un asfalt sovietic, foarte aspru, peste care maşina face un zgomot foarte neplăcut. Însă acest asfalt sovietic nu are nici un şleau sau groapă. A avut gropi dau au fost astupate cu nişte petice foarte vizibile însă bine executate. E mai lat decât un european cu o singură bandă de la noi însă are nişte limite de viteză imposibile. Şi în padure după colţ, cine şade cu radarul în bandă X? Politsia bulgară desigur. Noi n-am avut plăcerea să fim opriţi, poate şi pentru că am mers destul de încet. De mai multe ori am întâlnit un indicator rutier non-standard a cărui semnificaţie am găsit-o destul de greu. Se pare că mai e folosit în Lituania şi are însemnătatea de Atenţie, alte pericole. Derutant este faptul că este folosit în Bulgaria în paralel cu semnul convenţional cu semnul exclamării.

Ah dar nu am dezvăluit încă unde am fost. Ei bine, e vorba de o locaţie de mult vânată şi anume Veliko Tarnovo.

Acolo se ajunge relativ repede, din cate ştiu sunt 100 de kilometri din Ruse. Intrarea în oraş, promiţătoare.

Din maşină nu e foarte evident peisajul mai ales dacă încerci să navighezi printre alte multe maşini pe străzi înguste în timp ce cauţi un hotel. L-am găsit relativ repede, am băgat maşinile în parcare, ne-am cazat şi am plecat să mâncăm. Am greşit direcţia şi am luat-o spre centrul nou al oraşului dar am remediat repede. Am găsit un restaurant care se voia tradiţional şi i-am încercat serviciile care n-au fost tocmai rele.

Povestirea am să o trunchez în mai multe capitole din raţiuni de timp (al meu) şi spaţiu (paginare etc.). Aşa că vă las cu nişte imagini luate în timp ce căutam restaurant. Asta aşa, ca idee despre ce urmează.