Să revenim aşadar (vremelnic) la poveştile bulgareşti. După Tsarevets şi mâncare în Arbanasi ne-am întors în Veliko Tarnovo pentru a ajunge în sfârşit la grupul statuar care se vede de peste tot – cel dedicat dinastiei Asen.
Când am ajuns acolo vremea frumoasă dădea semne că ar vrea să se schimbe.
La monument se ajunge trecând un pod destul de înalt peste Yantra, îndeajuns de înalt pentru a face bungee jumping de pe el.
Aha, monumentul!
Şi când să ma apropii pentru detalii a început ploaia destul de decis. Am rămas doar cu imagini cu casele de pe malul celălalt.
Ne-am urcat în maşină şi am zis dacă tot plouă să mergem să vedem cum trăieşte bulgarul fiţos aşa că am mers la mall - Veliko Tarnovo Mall (ha ha ha) – unde am băut o cafea pe terasă după ceva muncă de vorbit cu mâinile cu chelneriţa. Asta e o problemă comună acolo. Chiar şi tinerii au habar destul de rar de altă limbă decât a lor.
După asta am fost să lăsăm maşina la hotel şi am plecat iar pe jos, prin parc. Eu mi-am scos 30-ul (pe care l-am tot neglijat) pentru nişte street photography - habar n-am ce-i aia, mă dau şi eu mare.
Altă caracteristică de la ei – au maşini vechi mult mai multe ca noi. Plus că lada de gunoi a Europei în materie de maşini nu e la noi sau cel puţin nu în măsura în care credeam. Cred că în Bulgaria găseşti tot ce a folosit Germania în anii 80-90. Nici nu mai ştiu când am văzut ultima oară o Toyota Celica.
La plimbare am găsit fiecare câte ceva – de exemplu eu am găsit un gard ornat cu soldaţi nazişti (deşi era lung de câteva sute de metri, mi-a luat ceva să găsesc un nazist întreg)...
...şi Aura a găsit porumb fiert cu parmezan.
Ah da, şi eu am mai găsit ceva într-una dintre pauzele de plimbare cauzate de reprizele de ploaie – o bere acceptabilă (alta decât Ariana). Se pare că e acceptabilă pentru că nu e bulgărească ci cehească.
Din păcate Staropramen nu se găseşte peste tot.
Restaurantele cu terasă spre râu – n-am idee de ce dar a fost foarte greu să intuim care e care şi pe unde să intrăm. Până la urmă ne-am descurcat.
Când s-a mai lăsat întunericul am mers spre Tsarevets să-l vedem luminat. Desigur, la vremea aia nu înţelesesem cum e cu jocul de lumini aşa că am rămas dezamăgiţi de cele câteva lumini aprinse. Pe drum spre Tsarevets, Malkja Inter despre care am mai povestit - coarne de cerb, acordeon şi mască de gaze dacă mai ţineţi minte.
Non-stopuri, de altfel foarte utile. În caz că vă întrebaţi, Sobieski cică e o vodkă. O fi şi faimoasă, am văzut o reclamă cu Bruce Willis.
Obligatoriu spre Zoo.
O bucată de stradă din centrul vechi.
Cam pustiu deşi într-adevăr era duminică seara.
Ar mai fi de povestit despre plimbarea de luni din parcul Sveta Gora şi întoarcerea acasă via Ivanovo. Până atunci probabil o să povestesc şi despre plimbarea de week-end-ul acesta.
No comments:
Post a Comment