Golden Nisips

A doua zi de litoral bulgăresc am început-o la piscină într-o apă mult prea rece. După o moderată bălăceală am zis că pornim uşurel spre ţară cu opriri lungi şi dese. Prima oprire în Nisipurile de Aur, la o aruncătură de băţ de Chaika.

Acolo, interesant, parcă m-am catapultat în anii 90 la noi pe litoral. Hoteluri îngrămădite, tarabe cu toate prostiile („Whoa sunt la mare, hai să-mi iau un ceas fake”) şi aglomeraţie. În apă, nelipsita banană călăribilă şi skijet-uri cu care să agiţi apa contra unui preţ. De ce m-aş duce cu 200 de kilometri mai departe pentru acelaşi lucru (care, apropo, nu-mi place)?

Aşa că ne-am luat tălpăşiţa rapid spre nord. La Balchik am avut o tentativă de a vizita grădina botanică însă fiind duminică, nu avea cum să nu fie aglomerat aşa că am optat pentru o plajă liniştită. Adică golful Bolata, despre care v-am mai povestit.

Când am ajusn acolo am constatat că nu e chiar necunoscut, parcarea fiind destul de plină – numai maşini de Bulgaria. Plaja e animată, la fel şi restaurantul – însă nu într-un mod neplăcut – pur şi simplu nu sunt destui oameni ca să fie aglomerat. Personal am testat apa şi am considerat că încă o baie în apă prea rece nu e bună, aşa că am optat pentru nişte scări pe care le-am văzut urcând malul spre staţiunea de cercetare marină a lui Grigore Antipa. Nu e încă soare, dar e un pic de panoramă.

Una din construcţiile abandonate.

Golful e animat şi de prezenţa unui catamaran german, Tukan.

Judecând după dimenşiunile şi răspândirea tufişurilor de pe lângă scări, acestea nu prea sunt folosite.

Într-un sfârşit, ajuns sus, iese şi soarele.

Gardul de sârmă ghimpată al staţiunii de cercetare.

Detalii de sus.

De aici de sus se văd şi eolienele şi nu numai că se văd dar se aud. 100 de eoliene produc un vuiet constant care numai plăcut nu e. Asa cuplat cu faptul că nu e pic de umbră mă face să cobor la loc în golf şi să mergem cu toţii pe dig.

Grănicerii veniţi să dea o amendă mică unora care intraseră cu maşina pe plajă.

Sunt şi localnici care organizează ture contra cost cu barca în larg.

Golful e foarte puţin adânc până aproape de dig, numai bun de bălăceală.

Cât mai stăm noi Tukan-ul se hotărăşte să plece şi la fel facem şi noi, nu înainte de a-l urmări cu privirea.

Am continuat spre Vama Veche pe un drum secundar cam prost care începe din Balgarevo şi se termină în Shabla. Ne-am mai oprit o dată pe teritoriul bulgăresc dar pentru ce, vă spun data următoare.