Înainte să povestesc despre OZN-ul comunist, am să închei cu week-end-ul precedent, cel petrecut pe plajele bulgăreşti. Lăsasem povestirea pe malul apei în golful Bolata de unde am plecat spre casă pe la 4 dacă-mi aduc bine aminte. N-am ieşit la europeanul care duce la Vama Veche ci am cotit la dreapta în Balgarevo si am mers pe drumul paralel cu europeanul. Aici am descoperit că există şi drumuri proaste în Bulgaria – călare pe axul drumului aveai şanse să fereşti gropile. Noroc că eram singuri şi se putea face slalom.
De ce am luat-o pe acolo? Pentru că mai aveam ceva de văzut înainte să ne întoarcem în ţară. În Tyulenovo, la dreapta e un drum îngust care duce la mare.
Aici marea avea alt aspect decât la Kaliakra, cu 20 de minute înainte. Poate era şi din cauză că soarele începea să aibă lumină de apus, poate e ceva pe fundul mării, nu ştiu exact dar cert este că Marea Neagră e foarte albastră aici.
Ce mai e diferit aici este malul – o altfel de stâncă mai albă, nu la fel de fărâmicioasă dar totuşi modelabilă de apă în forme interesante. Că tot veni vorba, noi am oprit acolo ca să vedem arcada naturală.
Pare subţire şi este subţire însă se poate merge pe ea fără probleme. Sunt câteva monumente, plăci comemorative etc., ca în orce alt loc neobişnuit.
De pe arcadă se mai văd două stânci care nu sunt conectate de mal (dacă e mai înaltă decât lată nu se poate chema insulă?) una din ele cu placa corespunzătoare.
Undeva prin zonă se practică un sport numit Deep Water Solo – un fel de alpinism în chiloţi fără asigurări. Atunci când nu mai poţi zici gata şi te arunci în apă. Totuşi arcada e plină de pitoane semn că unii se mai şi asigură. O ultimă privire la arcadă...
...şi plecăm spre România. Drumul merge paralel cu europeanul până la farul de la Shabla (unde e şi un ponton vechi pe care nu am apucat să-l trag în poze) şi apoi intră în european. Odată ajunşi la asfalt bun am zis că nu mai oprim şi am pedalat alert spre casă. Aşa cum se întâmplă de multe ori frica şi îndrăzneala sunt invers proporţionale şi o ardeam la limita legalităţii pe un drum european liber şi frumos. Mai aveam vreo 10 kilometri până la Vama Veche şi ne apropiam de intrarea în Durankulak, ultimul sat, când o văd. Vesta reflectorizantă iese brusc din tufişuri şi ţup ţup se pune pe mijlocul drumului cu pliciul de STOP invitându-mă la o şuetă pe dreapta. Din nou scenarii prin cap, rackeţi, închisoare, alea alea.
Ca o paranteză, eu nu mă pricep la dat şpagă, aşa cum am înţeles că ar fi practica pe acolo (mercurialul e 10 euro viteza, 20 linia continuă). Chestii gen „cum o rezolvăm?”, „vă dau o mică atenţie”, îndesatul bancnotelor în talon şi alte asemănătoare îmi sunt străine – lucru ciudat ţinând cont de ţara în care m-am născut. E un dezavantaj, ştiu. Totuşi aş prefera să-mi zică preţul dinainte, chiar dublu decât ar accepta el în mod normal însă să nu ne jucăm de-a insinuările, să mă duc eu să mă căciulesc la el.
-Eşti un spăgar împuţit? -Da!
-Frate, atunci zi care ţi-e preţul! 10 euro? Ia de aici un 20 şi marş la loc.
Oricum nu aveam euro şi nici leva aşa că soluţii de ungere nu prea existau. Ajung aproape de el (ieşise din tufişuri când încă era doar un punct verde fosforescent, mi-a luat vreo 10-15 secunde să mă apropii) şi văd că în alveola în care mă invita e parcat nu un Astra alb cum mă aşteptam ci un Land Rover verde. Ah, păi ziceţi aşa! Erau grăniceri şi până să opresc eram deja liniştit. Vesta se apropie de mine, zice ceva de ziua bună şi cere actele. Se uită la ele împreună cu cealaltă vestă şi le aduce înapoi. Pa şi pusi.
Am trecut graniţa repede şi ne-am băgat în aglomeraţia care e Vama Veche - 2 Mai. Apropo de trecut graniţa, am observat (poate e doar o părere) că grănicerii au tendinţa să se uite lung la acte dar parcă fără a urmări ceva anume, doar aşteptând ca tu să izbucneşti „Da frate, am ţigări de contrabandă! Ce te uiţi aşa la poza mea?” Şi când nu se întâmplă asta îţi dau actele înapoi aşa cu o privire gen „Da, bine, hai treceţi, aţi scăpat de data asta... Dar data viitoare...”
Aşa, ziceam de aglomeraţie. Nu pentru mult timp pentru că am cotit la Mangalia pe un drum pe care am vrut să-l fac de multă vreme şi anume varianta de a ajunge la mare care porneşte din Cernavodă, trece prin Ion Corvin şi Negru Vodă şi iese la Mangalia. De fapt acolo e o încrengătură de drumuri , se poate ieşi şi la Constanţa, Murfatlar, Medgidia sau se poate veni de la Călăraşi cu bacul de la Silistra.
La puţini kilometri de Mangalia am dat de un câmp proaspăt recoltat cu baloţi de fân pe el şi cu soarele mai spre apus. Instant sună telefonul, apel din cealaltă maşină: „Baloţi! Oprim la pozat?" E bine să mai mergi cu alţi pasionaţi de foto în excursie :).
La puţini kilometri de Mangalia am dat de un câmp proaspăt recoltat cu baloţi de fân pe el şi cu soarele mai spre apus. Instant sună telefonul, apel din cealaltă maşină: „Baloţi! Oprim la pozat?" E bine să mai mergi cu alţi pasionaţi de foto în excursie :).
Baloţii ca baloţii, dar cerul...
Furia verde...
...şi furia roşie.
Drumul pe la Negru Vodă e mai lung şi mai prost însă compensează prin cât e de liber şi prin peisaj.
Prin satele prin care am trecut se vedeau urmele ploilor recente: drumul era acoperit de un strat fin de aluviuni pe care maşinile îl ridicau şi la viteză mică sub forma unui nor. Drumul nostru urma să treacă prin satul Rasova pe lângă Dunăre, cu câţiva kilometri înainte de Cernavodă. Ştiam că Dunărea e la cote istorice dar cum nu auzisem nimic despre drum închis la Rasova am continuat.
Ne-am mai permis mici opriri pe parcurs pentru foto şi miere.
Am ajuns la intersecţia de la Ion Corvin aproape de apus unde am constatat oarecum amuzaţi că pe drumul nostru tronează o mare barieră şi un indicator cu drum închis. Perspectiva întoarcerii prin Adamclisi, Peştera, Medgidia, Cernavodă era una neplăcută de aceea când a apărut o maşină de Brăila din sens opus care ne-a zis că se trece ne-am convins să încercăm. Într-adevăr erau zone în care asfaltul era acoperit de nămol şi bălţi mari, iar Dunărea era la acelaşi nivel cu drumul doar că în spatele unui dig de 1 metru din pământ. În Rasova, unde fusese problema care închisese drumul cu câteva zine înainte, e un dig de beton. De fapt când am trecut noi pe acolo nu era nici o problemă, doar că am murdărit maşinile de la noroi. În rest voie bună. Ca o curiozitate, în zona respectivă era atât de umed încât parbrizul (fiind rece de la AC) mi se aburea pe exterior şi trebuia să dau cu ştergătoarele o dată la câteva secunde.
În rest, e poveste de autostradă de noapte cu oameni care se întorc de la mare cu impresii de circuit în cap. Pe acolo furia roşie a tras un loz necâştigător, din păcate. Acelaşi lucru se poate spune şi despre vulpea care a participat la extragere. Din fericire nu a fost nimic cu adevărat grav, am putut continua drumul spre Bucureşti.
Asta a fost la mare în Bulgaria. Urmează...la munte în Bulgaria. Nu de alta dar mai era valabilă extensia de CASCO şi nu voiam să se irosească.
7 comments:
Ca de obicei citit dintr-o suflare!
Multumiri pentru informatia cu drumul secundar din bulgaristan,am vrut sa trec pe acolo dar de fiecare data am uitat.Din fericire.
Am uitat sa intreb:la golf nu ati fost? E penultima fitza p-aci prin mamaia...
La golf adica la terenurile de golf de langa Kavarna? Mmm, nu. Am vazut pe Wikimapia ca ar fi ceva legat de golf si am vazut si indicatoare cu "a doua destinatie de golf din lume" dar nu ne-a tentat.
Da,au si un far pe acolo am inteles...de fapt imi aduc aminte de in indicator 'lighthouse' undeva inainte de o curba dar aveam viteza prea mare sa opresc lejer. Din fericire nu am avut niciodata probeleme cu militienii desi am fost de vreo doua ori singuri.Ca fapt divers am vazut un passat break de m.a.i (deh,fala) oprit in varna la o alimentara de cartier,probabil isi luau oamenii un pepene ceva.La stiri au zis ca vor fi si politzai rumeni prin statiuni dar nimeni nu a vazut nimic deocamdata...cat despre drumurile sud-dobrogene sunt super,le cunosc aproape la perfectie dar asta nu ma impiedica sa ma 'ratacesc' de fiecare data cand am timp ;)
Uf,iar am uitat: statii cb e musai la drumetii de genul acesta iar daca nu se poate cb chiar si niste pmr din metro la 150 ron fac treaba buna intre masini. Si in tara dar mai ales in strainatate,cu toate ca in 22cb ne acopera o tanti dispecer taxi din varna...se simte si la vadu!
oooffff, ma chinui rau cu OZN-ul ala :)
oricum, frumoase locuri. sau cel putin tu le arati asa.
felicitari...
ps: pacat de vulpe.
foarte reusite pozele .. gj
Post a Comment