Land der Berge: 1000 de kilometri

Povestea zilei de duminică spusă cu indicatoare rutiere: Dimineaţă ne-am trezit devreme pentru că aveam sus numita cifră de kilometri de parcurs. Cei 60 de kilometri până la graniţă au trecut repede. Următorii kilometri au trecut mai greu pentru că autosztrada de la Mako la Szeged e doar aproape gata şi se dă în folosinţă luna asta. În sfârşit în Szeged, cu ochii pe sus după indicatoare.

Direcţia Budapesta.

Belgrad, Belgrad! Data viitoare.

Centura Budapestei era un pic în lucru însă n-am stat deloc. Am pedalat cu spor să ajungem în Austria.

Bratislava, Bratislava! Data viitoare.

Mbun, deci direcţia Viena.

Republik Osterreich! Ura!

Sigur nu mergem şi până la Bratislava?

Alte restricţii, altă distracţie.

Am trecut şi de Viena şi am oprit pentru masa de prânz într-un sat de lângă Linz, Sfântul Valentin îi zice. La intersecţia din centru.

După masă soarele bătea prea din faţă ca să mai iasă poze arătabile aşa că voi povesti pe scurt. Ajunşi la Salzburg am părăsit temporar Austria pentru Germania şi autobahn-ul ei. Cum la pomul lăudat nu e indicat să te duci cu sacul, autobahn-ul era de două benzi fără bandă de urgenţă şi plin ochi. Aşa că pe sectoarele fără limită de viteză am stat frumos opriţi în câmp., noi şi restul Germaniei care se întorcea de la Salzburg probabil. La Rosenheim am cotit spre sud şi am intrat din nou în Austria de unde am mai făcut puţin până la destinaţie. Destinaţia era Innsbruck sau mai corect unul dintre satele lui de vacanţă, Axams. Am ajuns la apus, la timp pentru o scurtă plimbare până în centru.

Vaci, baloţi de fân îmbrăcaţi în plastic şi flori la balcon sunt detaliile pe care mi le amintesc. Va urma explorarea de prima zi.