Şi am ajuns în sfârşit în Innsbruck pe o vreme uşor ploioasă. Am parcat într-una din parcările subterane (1 euro şi ceva jumătatea de oră) şi am plecat la plimbare.
După cum se vede, muntele domină peisajul prin Nordkette (Lanţul de la Nord).
De fapt din punctul de unde e luată imaginea în 20-25 de minute poţi să ajungi la 2300 de metri cu telecabina. Cum aveam timp de telecabină în zilele următoare, am continuat cu plimbarea.
Am intrat în Alstadt pe străduţe...
... şi imediat (şi din întâmplare) am dat peste unul dintre simbolurile oraşului, balconul cu acoperiş de aur.
Sigur, există şi statui vii.
Uuu, turn, sigur se poate urca!
Innsbruck-ul văzut de sus, din turn.
La coborârea din turn am întrebat-o pe tipa de la bilete care e treaba cu scrisul pe pereţi, e permis de e atât de răspândit (tot interiorul este saturat cu inscripţii gen Maricica şi Ionel egal love unde Maricica şi Ionel pot fi înlocuiţi cu multe alte naţionalităţi). Am primit un raspuns de genul „Aoleo, cum să fie permis?! Doar că nu avem ce face...”.
După turn am continuat să ne învârtim prin centru (am şi mâncat la o berărie cu bere bavareză din Munchen – Augustiner). Diverse detalii de pe stradă.
Turcoaz-ul pare să fie o culoare apreciată la munte.
N-am rămas mult în oraş, am plecat spre casă să facem o plimbare cu piciorul prin pădure dar nu înainte de a mai vedea un loc. Va urma.
4 comments:
Foarte frumos surpins atmosfera orasului!
Am fost in Innsbruck doar o zi, in trecere dar mi-a placut si voi reveni cat de curand. Cum de mi-a scapat atunci turnul?? Foarte frumoase pozele, ca toate pana acum.
Foarte interesant blogul tau, imi place la nebunie.
aer curat, oameni civilizati, cladiri frumusele si multa verdeata. Innsbruck este locul perfect unde poti sa te relaxezi si sa uiti de toate problemele de acasa!
Post a Comment