Land der Berge: Davos

Înainte să ajungem la desfăşurarea acţiunii, mai adăugăm un pic la intrigă. Rămăsesem la graniţa dintre tărâmurile civilizate ale Liechtenstein-ului şi Elveţiei. Ca să ajungem la Davos am luat-o pe drumul cel mai scurt ca să evităm autostrada şi ca să vedem zona. Aici de exemplu drumul trece prin interiorul unei foste vămi (cred) iar porţile acesteia sunt late doar cât pentru un singur vehicul.

Totusi drumul secundar nu durează mult, trece printre nişte vii...

...printr-un sat cu străzi înguste...

...şi iese în drumul principal care merge la Davos. Acesta e cam plictisitor.

Totuşi în apropiere de Davos, peisajul se mai animează şi drumul devine mai pustiu, în parte pentru că există tunelul Vereina pe unde se scurtează mult drumul spre Italia. Trenurile pleacă la jumătate de oră şi au vagoane unde urcă maşinile şi pasagerii.

Ceva tren regional.

Sunnibergbrucke, un pod care nu apare pe Google Maps, doar pe Live Maps.

Intrigat fiind, am căutat când s-a făcut şi am găsit 1998. Căutând şi în Google Earth am descoperit că în acea zonă Google foloseşte imagini din 1997 (!). Podul se continuă cu Gotschnatunnel - un tunel ciudat de 4 kilometri lungime care la ieşire are o curbă la 180 de grade pentru că are o pantă destul de pronunţată pentru un tunel.

Ajunşi în sfârşit la Davos, începem aventura găsirii unui loc de parcare pentru 30 de minute ca să bem şi noi o cafea. Prima dată identificăm un loc şi facem o buclă prin oraş.

Odată locul ocupat, apare problema plăţii. Nema franci elveţieni, doar euro. Trec eu strada repede la bancă (doar suntem în Elveţia) şi spre bucuria mea există un automat de schimb valutar ca să nu trebuiască să ma fac de râs schimbând o bancnotă de 5 euro. Automatul nu comentează ia cei 5 euro şi scuipă ceva o bucată mare de metal şi nişte aşchii mai mici. Bucata mare de metal era o monedă de 5 franci elveţieni care – surpriză! – nu era acceptată de aparatul de taxare. Din fericire, aşchiile de metal erau de ajuns pentru 30 de minute aşa că le-am dat. Moneda de 5 franci (din 1968) tronează acum pe biroul meu.

Davos e cea mai mare staţiune de schi din Elveţia. Dacă acum străzile par aglomerate, cred că iarna e nebunie. Totodată, chiar dacă am văzut Sandero înmatriculat în Elveţia, lucrurile nu par să fie ieftine acolo.

Totul este îngrijit însă ca şi staţiune nu pare mare lucru. L-aş asemăna cu Sinaia. ca şi feeling. Sunt sigur că e „da shit” iarna însă acum în haine de vară nu ne-a impresionat deloc. Mă rog, nu că am fi stat mult. Ne-am băut cafeaua (cu lapte branduit Davos) şi ne-am văzut de drum pentru că mai aveam destul de mers şi timpul nu prea ţinea cu noi.

Fluelapass la dreapta, perfect.

Ieşirea din Davos cu un cer albastru care prevestea vreme bună sus în trecătoare.

Şi am ajuns în sfârşit la partea frumoasă a drumului şi anume cele 5 trecători de peste 2000 de metri, fiecare cu episodul ei ca să zic aşa. Va urma.