Howth - faleza

Aşadar, sunt în urmă tare cu poveştile. Mă rog, am o scuză, oarecum. Singura salvare vine de la faptul că nu mai fac nimic şi deci nu se acumulează povestiri. Problema e că am de făcut o navetă săptămânală de vreo 4000 de kilometri dus întors şi asta nu prea mai lasă loc şi de plecat sâmbăta pe coclauri. He he, asta până mă obişnuiesc.

Rămăsesem în portul din Howth cu firul epic. După ce am mâncat am pornit spre obiectivul pe care venisem să-l vedem şi anume faleza stâncoasă.

Ultima casă, cărarea trece pe lângă ea.

Drumul spre ea, cu maşini conducând pe partea greşită. Legat de asta, ispita de a închiria o maşină pe acolo e destul de mare însă trebuie rezistat.

Curţile oamenilor, după ce că sunt în pantă (şi una pronunţată) se mai şi termină abrupt în mare. Astfel, unii au adoptat soluţii de genul celei din imagine, probabil să nu mai cadă în mare mingi, oi, capre şi în general tot ce scăpau din mână.

Pe drum vremea a ţinut să ne aducă aminte că suntem în Irlanda şi ne-a oferit un duş scurt. Tot la fel de scurt s-a şi răzgândit aşa că atunci când am ajuns la intrarea pe traseu era chiar şi un pic de soare. Zic traseu pentru că este marcat ca atare şi e vorba despre o poteca ce urmăreşte coasta.

Peisajul e frumos însă faleza nu e aşa abruptă cum mi-o imaginam. Să nu mă înţelegeţi greşit, orice pas greşit în stânga e de ajuns pentru ca totul să se termine foarte prost. Indicatoare sunt, dar balustrade nu.

Aripioare de rechin alb, undeva departe tare.

Nu mai ţin minte exact dar aş zice că plimbarea durează cam o jumătate de oră de mers mai rapid. Punctul terminus al traseului este farul Bailey. Noi ne-am mulţumit să-l vedem de la depărtare şi să ne întoarcem prin sat.

Indicatorul cu omuleţul neatent căzând în apă.

Cum ziceam, ne-am întors prin sat la staţia de tren, în principiu pentru că era mai rapid şi pentru că aveam cu noi una dintre bicicletele închiriate care făcuse pană. Faptul că am mers prin civilizaţie nu înseamnă că nu a fost interesant. Spre exemplu cimitirul cu biserica neterminată/abandonată în el…

Sau o clădire de un portocaliu dăunător pentru retină…

Sau casele mici aproape cât maşina proprietarului…

Howth (Binn Éadair în irlandeză) e aşezat pe peninsula cu acelaşi nume pe care a ajuns să o acapareze aproape în întregime. Aici se află una dintre cele mai vechi clădiri locuite din Irlanda, Castelul Howth. Gara care deserveşte localitatea a fost deschisă la 1847 (!). Locul e perfect pentru o plimbare liniştită şi chiar dacă arată a suburbie de oameni înstăriţi (bine, nu micro casele din imagini, ci vilele de pe deal) mă gândesc că nu e foarte diferit de restul Irlandei.

Data viitoare, vizita la un obiectiv care se ocupă cu prostit clienţii în masă şi le merge foarte bine. M-au păcălit şi pe mine.