Land der Berge: Bergisel

Revista presei, nu de alta dar nu am chef de altceva:

-vineri am zburat din nou cu CONAIR. Vine frumos duba de poliţie la aeroport lângă avion şi debarcă 2-3 cetăţeni de seamă invitaţi probabil să nu se mai întoarcă prin partea asta a lumii după ce au spart vreo vază sau ceva. Îi bagă în linişte pe ultimul rând în avion şi cei 3-4 poliţişti care i-au însoţit aşteaptă afară până se închide uşa să nu cumva să se răzgandească vreunul. E a doua oară când se întâmplă asta.

-Franţa a adoptat un nou cod rutier adaptat populaţiei îmbătrânite - pietonii au de acum voi să treacă strada pe unde vor ei dacă nu au o trecere de pietoni la mai puţin de 50 de metri. PE ORIUNDE! Cu prioritate. 135 euro amendă şi 4 puncte pe permis dacă nu laşi să treacă un pieton care "îşi manifestă vizibil intenţia de a traversa". Cum e manifestarea asta, nu zice. Sună a lege făcută în parlament la noi, pe genunchi. Iar la ei punctele sunt valabile 3 ani şi când pierzi permisul îl pierzi pe minim 6 luni. Ah da şi bicicliştii au acum voie să meargă în anumite locuri pe contrasens şi să nu oprească la semafor roşu dacă o iau la dreapta. Excelent! Să tot conduci maşina.

-a apărut un low cost de distanţă mare care operează din Paris. Air Asia se cheamă, zboară Orly-Kuala Lumpur cu 99 de euro (bineînţeles câteva locuri) şi are numai A330 şi A340 în dotare. Avioanele zboară 17 ore pe zi ca să fie totuşi profitabil.

-aşa ca material de gândire: în Paris taximetria se practică cu licenţă (evident). Chestia e că licenţe noi nu se eliberează, dacă vrei una, trebuie să o cumperi de la un taximetrist care se pensionează. Până aici totul bine. Partea interesantă este preţul unei astfel de licenţe: 195.000 de euro!!! Super-pensionare! Când am auzit asta de la taximetristul meu fidel l-am pus să repete (în parte şi pentru că mă încurcasem în subtilităţile limbii franceze. Cine naiba spune în loc de nouăzeci şi cinci - patru de douăzeci şi cinsprezece? De ce? Trebuie să aflu de la ce a pornit stupizenia asta. Îmi aduce aminte (iar) de Cel mai iubit dintre pământeni, cu gardianul care nu ştia să numere peste 1000 aşa că deţinuţii cu numere peste 1000 trebuiau să-i zică zece cinsprezece în loc de o mie cinsprezece ca să înţeleagă. Mă rog, divagăm.) Deci 195.000? Adică 6 cifre? Adică suma aia foarte aproape de 200.000 de euro? Pentru o licenţă de taxi? La urma urmei, poate e o chestie bună. Aşa nu orice borfaş îşi permite să se facă taximetrist ca în Bucureşti unde probabil un procent serios de taximetrişti au dosar penal sau ar trebui să aibă.

UPDATE: am descoperit ce e şi cu numeralele alea. Se pare că se numeşte sistem vigesimal de numerotare şi e mult mai comun decât credeam. Danezii şi albanezii sunt cam la fel din punctul acesta de vedere. La polul opus sunt belgienii şi elveţienii cărora le-a venit mintea la cap şi optzeci e optzeci nu patru de douzeci. Alte exemple de numerale fantastice sunt "încă unul până la zece" în loc de "nouă" - citiţi articolul pentru detalii.

No bun, avem şi imagini, de data asta cu Bergisel - trambulina de sărituri cu schiurile din Innsbruck - simbolul oraşului. Când nu e folosită pentru riscat viaţa cu lemne legate de picioare e restaurant panoramic. Bonus, alte poze de prin centru. Vizionare plăcută!