Land der Berge: Kristallwelten

Kristallwelten – Lumi de cristal e una din principalele atracţii turistice din zona Innsbruck-ului, dacă e să ne luăm după numărul de apariţii de pe pliante. E promovat agresiv aş zice şi ajungi să zici „la naiba, ia să merg şi eu să văd despre ce e vorba”. Dacă nu ar fi fost inclus în Innsbruck Card, nu mi-ar fi trecut prin cap să merg dar aşa…

Sloganul lor e „Dream your dreams” – "Visează-ţi visele". Adică cum? Da, asta plănuiesc să fac în fiecare seară că doar nu visez visele altuia. Adânc. Atât de adânc că nu-l înţeleg. Da, ştiu, e artă, inginerii nu ştie cu arta.

Nu mai ştiu preţul însă shuttle-ul plus biletul de intrare dau adunate o suma obscenă. Eu credeam sincer că merg să văd fabrica Swarovski şi aşa a fost, numai că am văzut-o pe dinafară. Kristallwelten nu e un tur de fabrică ci un muzeu de artă modernă. Foarte modernă. Atât de modernă încât nu e recunoscută la vremea ei. Cam ca pisoarul de la Centre Pompidou („regarded by some as a major landmark in 20th century art.”)

Intrarea e prin lateralele unui cap care aparent vomită, o acţiune potrivită având în vedere interiorul.

Ar fi trebuit să iau seama la acest indiciu dar nah, dacă tot eram acolo. Coadă bineînţeles, în ploaie. Să vedem artă. Artă frate, nu jucărie!

Prima cameră, relativ blândă, pereţi albastru sineală, un cal cabrat cu cristale pe el, o bucată de sticlă în formă clasică de diamant dar de mărimea unui bostan şi un WC (adevărat şi funcţional). Camera a doua – deja se ridică sprâncenele (understatement). Trei perechi de picioare mecanice îmbrăcate în pantaloni bărbăteşti care fac mişcări de can-can. What. The. Fuck. Artă!

Camera a treia - manelae. Observaţi pluralul latin menit să dea un aer select. E interiorul unei sfere cu pereţi din oglinzi faţetate. Surse de lumină de diverse culori fac atmosferă şi ca să fie complet în anumite fante din pereţi sunt puse statuete – de exemplu eu eram aproape de un craniu stilizat. Vizual camera e interesantă şi suscită cel mai mult interesul vizitatorilor. Fraza „Mamă ci belea-i aicea” o să-mi rămână în cap. Să fie oare o concidenţă că aici ne-am întâlnit singura dată cu români?

Unul dintre români (era un grup mare) în una din sălile urmatoare, de la un fel de balcon de unde poţi urmări ceilalţi vizitatori: „Bă, ce-ar fi dacă le-aş arăta fundul astora? Hă hă hă”

Un coridor interesant.

O altă sală cu…nu am cuvinte să descriu.

La ieşire, stimulat fiind de tot ce a văzut (!?) turistul este ghidat spre lumina zilei prin cel mai mare magazin Swarovski din lume. Nu vrea nimeni un binoclu "Swarovski-frate” ridicol de scump? Dacă nu, există o serie de bibelouri destul de simpatice aşa, frumos colorate. Totuşi sute spre mii de euro pentru sticlă colorată e cam mult. Pardon, cristal colorat.

Dacă nu aveţi ce face într-o zi ploioasă la Innsbruck puteţi merge până la Wattens la Kristallwelten să vedeţi cât de belea e. Apropo, sloganul lor în germană e Traume deine Traume. Traumatizant, într-adevăr.