Land der Berge: Ötztal Classic

Tot revista presei:

Taximetristul o arde cu 170 pe centura mare a Parisului. Obişnuit de la alţi taximetrişti cu „C’est mieux de rouler tranquille” întreb şi eu timid:

-Dar totuşi care e limita de viteză aici?
-Nu există limită de viteză! Il faut travailler!

„Aproape” am văzut ce e aia să-ţi piardă bagajul la avion. Ajung la banda rulantă, pe ea trei bagaje şi nici unul al meu (asta după ce am petrecut ceva mai mult timp la control paşapoarte – de unde vin, acolo locuiesc, nu, atunci unde, pentru cine lucrez etc.) La biroul de bagaje tipul îmi zice că bagajul meu nu apare nici unde în sistem (Computer says no) şi că probabil e încă în Paris. Amuzat oarecum (că nu era aşa grav) iau în primire trusa de toaletă pe care se pare că o primesc toţi nefericiţii de tipul acesta. Când să plec, tipul îmi zice: Eşti sigur că troller-ul acela de pe bandă nu e al tău? Pfff, îl văd de aici că nu e al meu dar nah hai să mă uit de aproape. Nu era al meu (că totuşi văd bine la depărtare) însă trollerul meu era undeva ascuns deoparte după bandă, dat jos de cine ştie ce "binevoitor", probabil era îngrijorat să nu ameţească trollerul. M-am întors rânjit la ghişeu ca să returnez trusa. „-He he, l-am găsit dar nu sunt turist prost. –Da da, cum să nu, vă cred, li se întâmplă tuturor (nu).”

Baile Atha Cliath e în haine de iarnă. Maşinile umblă cu rouă îngheţată pe ele şi nu e decât un grad afară. Fetele tot în fustă umblă. Dacă data trecută am văzut un Cristim, acum am văzut o „Alimentară Ardelenească”. Iar am uitat că aici nu numai că se conduce pe partea greşită dar şi priza e greşită. De când am fost ultima oară se pare că au mai evoluat cu robinetele – în loc să fie două robinete separate pentru apă rece şi caldă e unul singur însă apa se amestecă doar după ce iese de pe ţeavă ceea că dă un sentiment ciudat pentru că simţi când fierbinte când rece ca gheaţa. Interesant ce să zic.

Mai jos nişte imagini din ziua de sâmbătă din Land der Berge. Ötztal Classic e un eveniment anual care constă într-un raliu relaxat cu maşini clasice pe un traseu fain de munte. Dacă nu ar fi fost vremea atât de neplăcută am fi ajuns sus în trecătoare la Timmelsjoch (Passo del Rombo) la 2509 metri pe ceea ce am văzut descris ca fiind cea mai spectaculoasă trecătoare din Alpii Tirolezi. Verific eu altă dată. Am ajuns doar până în Solden, o staţiune foarte faină. Ca să ne consolăm am fost să vedem cascada Stiubenfall de la belvedere.