Bateaux mouches

Revista presei, că a început să-mi placă:

-A fost frig rău săptămâna asta. Dacă Baile Atha Cliath era în haine de iarnă, Rzeczpospolita Polska am găsit-o degerată de-a binelea. Minus 14 grade şi vreo 20 de centimetri de zăpadă. Mi-a stat ceasul dar cred că e doar o coincidenţă. Ah, da, era să uit: flying + winter != love din diverse motive începând de la duşul obligatoriu de degivrare de la plecare care durează o veşnicie până la aterizatul pe vânt puternic pe o pistă albă.

-Taximetriştii sunt o specie aparte peste tot în lumea asta. În Paris am dat peste unul upgradat faţă de restul, care probabil a avut bani de traininguri de nesimţire în trafic ţinute în Bucureşti de şoferii de la Trompeta 3000 s.r.l. Probabil a excelat la materia „Şuntatul coloanei de fraieri încadraţi corect”. În plus cred că beneficiase şi ceva ponturi despre condusul agresiv de la şoferii de pe Matiz-urile Wu-Xing sau de pe dubele de medicamente. În Varşovia am dat peste binecunoscutul rechin de aeroport: „Come, I take you, I am gentleman”. A trebuit să fac o chestie nemaiîntâlnită, şi anume să negociez un preţ cu o nuanţă mai voalată de ridicol decât ce propusese el. Oricum, rechin corect cu chitanţier, POS şi fără faţă de recidivist. Tot în Varşovia, dar cu alt taximetrist am văzut cum se aplică regula meseriaşului „Se face roşu, apasă acceleraţia”.

-Am revăzut cu plăcere bulevardele largi din Varşovia, acum cu zăpadă pe ele. Evident, nu ştiu cum se face că la ei se circulă absolut normal. E adevărat, nu am văzut maşină fără cauciucuri de iarnă (atâtea câte am inspectat vizual). Totuşi acolo nu e metrou (în afară de o linie) şi tot traficul e pe la suprafaţă. Nu ştiu, o fi centrul mai liber şi pe la periferii mai rău...Oricum, chapeau.

Aşa, să trecem şi la miez: o discuţie de acum ceva vreme, tradusă şi adaptată.

-ai făcut mă poze pe malu senei noaptea?
-cu expunere mai mare?
>neah
>de ce?
>se vede ceva în plus?
-nu
-dar e za shit
-everybody’s doing it
-că vine vaporaşu cu ditamai reflectorul şi strică tot
-nu iese nimic
-în cele mai multe cazuri
>hmmm

Înarmat cu această informaţie am ieşit pe cheiul Senei la vânătoare de nave (nu înţelegeam eu care e treaba cu reflectorul). Cele mai multe sunt de pasageri (deşi am văzut şi unul de marfă). O parte dintre ele sunt discrete cu o lumină de restaurant pentru că asta sunt de fapt, restaurante plutitoare. Aşa e Capitaine Fracasse, deşi numele ar sugera altceva.

Totuşi, cea mai mare parte sunt cele destinate turiştilor şi turistul trebuie să vadă ceva că altfel se plictiseşte. Astfel navele au fost dotate cu reflectoare de o putere halucinantă, originalele Bateaux Mouches excelând la acest capitol cu câte 25 de reflectoare pe fiecare parte. Inutil de zis că răsare un mic soare când apare în zonă o astfel de arătare – se poate vedea în imagini cum clădirile din jur sunt luminate. Ce nu ştiu eu este ce părere au locatarii de pe malurile Senei şi şoferii de pe chei. Dar na, banul trebuie să circule, turiştii trebuie să consume.