Libertate şi napolitane

A venit din nou acea perioadă din an când televiziunile dau aceleaşi imagini ca în anul de dinainte numai că schimbă titlul în n+1 ani de la Revoluţie. De fapt presupun că fac asta, n-am televizor să verific (deci unii ar putea spune că e mai rău ca înainte de '89).

La Universitate, la kilometrul 0 al ţării, există câteva mici amintiri despre ceea ce s-a întâmplat acum 21 de ani. O cruce de piatră pe scuarul din intersecţie, parcă mai e o cruce în faţă la Teatrul Naţional şi o placă pe o laterală a facultăţii de arhitectură.

Acesta din urmă e mai greu de observat. E doar puţin mai sus de locul unde ar fi acoperită de maşinile care parchează acolo şi nu e foarte mare. E din piatră care a fost gravată dar pentru că probabil nu se vedea scrisul, cineva a adăugat vopsea neagră cu o pensulă prea groasă. Rezultatul e că literele apar desenate stângaci, în grabă, cu liniile când mai groase, când mai subţiri. Mesajul e unul scurt dar puternic: "AICI S-A MURIT PENTRU LIBERTATE". Pentru cine se îndoieşte de aceasta sugerez o vizită la Muzeul Militar unde uşa comitetului central deschisă cu cheia universală AKM e cea mai puţin impresionantă chestie.

Lângă placă (aşezată într-un colţ al clădirii lângă un burlan) tronează diverse simboluri ale libertăţii câştigate. Semnături ale "artiştilor" cu spray-uri de vopsea liberi să se exprime, obscenităţi cu iz de aforism, o trimitere către site-ul unei organizaţii de dreapta(mmm, simt miros de extremism şi nu de oricare, din acela religios), un stencil cu referinţe electorale - că doar acum ne alegem conducătorii şi, cireaşa de pe tort, un stencil al unei campanii publicitare la napolitane. La napolitane. La napolitane! Toate astea cu vopsea permanentă pe o clădire monument istoric la câteva zeci de metri de kilometrul 0 al ţării. Ne-am ajuns, suntem liberi...