Jucărie nouă

Cum spuneam, mi-a sosit jucăria - din Grecia, de unde o comandasem (sau mai bine zis câştigasem, pentru că e vorba de ebay). E vorba de un Pentacon 135mm f2.8 preset, versiunea zebra.

Obiectivele de 135mm sunt destul de comune, poate la fel de comune ca cele de 50mm, cred că toţi producătorii au avut unul la un moment dat. În cazul de faţă prima variantă a obiectivului a fost comercializată sub marca Meyer-Optik Görlitz Orestor care mai apoi a devenit Pentacon. Aşa cum vă puteţi da seama după rezonanţa numelui, e vorba de o firmă germană, mai exact de una din Republica Democrată Germană.

După schimbarea mărcii obiectivul a continuat să fie vândut sub aceeaşi formă (designul zebra - denumirea vine de la aspectul inelelor şi nu e unicat pentru obiectivul de faţă) dar sub numele nou – acesta e şi modelul pe care îl am eu. Mai târziu aspectul s-a schimbat (există încă 3 versiuni preset din care ultima cu Multi Coating) şi apoi se trece la versiunea Auto cu Multi Coating. Obiectivul are un ansamblu optic format din 5 lentile iar focusul se face deplasând întregul ansamblu relativ la planul senzorului. E cel mai greu şi cel mai solid obiectiv pe care îl am acum – în jur de 500 de grame, doar metal şi sticlă. Până şi parasolarul e metalic. După ce m-am jucat puţin cu el şi am pus mâna şi pe Tamronul 70-300 mi se părea că am o sticlă goală de suc în mână (bine, Tamronul e şi un exemplu de "cea mai cheşpe calitate" când vine vorba de construcţia obiectivelor. Şi dacă tot veni vorba de calitate, imaginile de faţă sunt luate cu Tamronul care recent a împlinit un an de când refuză să funcţioneze altfel decât la diafragmă maximă, de unde şi aberaţiile cromatice pe care le vedeţi).

Dar ce înseamnă preset? Un obiectiv preset are un mecanism special prin care se controlează diafragma. Să zicem că deschiderea maximă e 2.8 dar că vrem să folosim obiectivul la f8. Cum inelul care controlează diafragma nu are „click”-uri care să indice jumătăţi sau treimi de stop, nu prea ai cum să muţi diafragma de la 2.8 la 8 fără să iei aparatul de la ochi. Aici intervine mecanismul preset – inainte de a trage cadrul presetezi diafragma la f8 si atunci inelul nu se va mişca decât între aceste puncte. Astfel poţi să încadrezi şi să focalizezi la diafragmă maximă şi apoi repede să treci la diafragma pe care o vrei fără să iei aparatul de la ochi.

O caracteristică a acestui model este faptul că diafragma are 15 petale (woo-hoo) ceea ce formează un iris foarte frumos şi o deschidere aproape circulară la orice setare a diafragmei.

Al meu are ceva vaselină pe lamele dar fiind un obiectiv preset nu contează, poate doar estetic. Văzut din spate irisul arată ca şi cum ar fi două ansamble separate dar de fapt e doar designul petalelor de vină.

De ce e important numărul de petale? Pentru că la orice altă diafragmă decât cea maximă, forma deschizăturii afectează calitatea bokeh-ului – adică porţiunea din imagine care e out-of-focus. Mă rog, aici e o discuţie mai lungă, despre ceea ce înseamnă un bokeh de calitate, noţiunea fiind adeseori subiectivă din ce am observat. Cert este că sursele de lumină punctiforme din fundal iau forma diafragmei şi dacă sunt prea puţine petale aceasta nu este rotundă. Un exemplu ar fi 50mm f1.8 de la Canon care dacă nu mă înşel are 5 petale drept pentru care luminile apar ca nişte pentagoane (sau hexagoane dacă are 6, nu mai ştiu şi mi-e lene să caut). Numărul de petale mai influenţează şi câte colţuri au stelele pe care le fac sursele de lumină. Mă rog, ideea e că ar trebui să fie interesant...

Obiectivul e cum ziceam numai sticlă şi metal, nu are nici o parte electronică, totul se face manual. Inelul de focus se roteşte aproape 360 de grade pentru a acoperi plaja de la 1.5m la infinit cu ultima gradaţie 40 metri.Are şi un depth of field scale şi dacă nu mă înşel punctul roşu de pe ea e infrared marker-ul. 

Montura e M42 (adică un simplu filet) şi ca să pot să folosesc obiectivul am nevoie de un adaptor M42->EOS. Preferabil unul cu confirmare de focus (care conţine un cip şi nişte contacte ca la un obiectiv normal care păcălesc aparatul că ar fi un obiectiv ataşat în mod de focus manual astfel aparatul activând confirmarea de focus). Celălalt obiectiv manual pe care îl am e fish-eye-ul dar acolo nu prea contează focusul de la f8 în jos. Aici nu e chiar aşa. La f2.8 ar trebui să aibă un depth of field foarte mic chiar focusând la o distanţă respectabilă de aceea ar fi bine să pot să folosesc confirmarea de focus.

Eh şi aici e partea tristă a poveştii – jucăria a venit, însă nu am cum să o folosesc pentru că nu am încă adaptorul. Acesta e probabil într-o cutie pe un vapor care vine cătinel-cătinel din Hongo Kongo şi s-ar putea să mai dureze încă vreo două săptămâni până ajunge. Până atunci am un prespapier foarte simpatic.