Mbun, ai ajuns deci în nordul Sardiniei (virtual, să nu uităm că nu-s imaginile mele şi eu nu am ajuns pe acolo). Ce se poate face? Păi pe acolo e Porto Cervo, perla Coastei de Smarald. Un fel de Mamaia^3. Depinde câtă răbdare ai şi cât de mult îţi doreşti să vezi ce e acolo. Dacă ai venit pentru vedete da, merită să rămâi, dacă nu, nu cred că Palau te va dezamăgi.
Locul e propice pentru un port, nu are deschidere la mare, la 4-5 kilometri e un fel de mic arhipelag de insule, nu tocmai mici. De fapt am impresia că de la Palau nu vezi nici un petec de mare la orizont.
Forfota de vase de aici se datorează în parte insulelor care sunt locuite şi există un trafic permanent.
Un nume fain, „Pace”. Pentru a doua zi îţi iei bilet să mergi pe una dintre insule, coincidenţa face să fie chiar „Pace” feribotul care te duce acolo.
Insula unde mergi se cheamă Maddalena şi principala aşezare de pe ea se cheamă, he he, La Maddalena.
Pe insulă te alergi un pic cu soarele mediteraneean dar nu ai sorţi de izbândă şi eşuezi pe la vreo terasă.
Un cadru pe care l-aş fi făcut şi eu, în mod sigur.
La sfârşitul zilei, după ce te-ai întors pe insula mare care e Sardinia, mergi să vezi apusul într-un loc recomandat de altcineva – la Torre Spagnola din Santa Teresa Gallura. Acolo eşti aşa de aproape de Corsica încât telefonul se crede în Franţa. Şi e bine, e foarte bine.
No comments:
Post a Comment