Voglia di mare

Dacă mergi în Sardinia, trebuie să-ţi placă marea (reciproca e şi ea valabilă, dacă îţi place marea, trebuie să mergi în Sardinia) - 2000 de kilometri de coastă cu o mare în nişte culori fantastice.

Dată fiind distanţa dintre coasta de est şi coasta de vest, poţi să-ţi bei cafeaua de dimineaţă urmărind răsăritul pe mare şi în decursul aceleiaşi zile să bei ceva pe o terasă urmărind apusul tot pe mare.

Ce-mi displace la marea noastră e că sunt foarte puţine locurile de unde o poţi vedea de sus. Mai mult de jumatate din coasta noastră e deltă cu nici o ridicătură de pământ mai mare de câţiva metri. E o părere pur subiectivă însă mi se pare complet altceva când e vorba despre nişte dealuri care se termină brusc în mare.

Desigur, asta se cam traduce în lipsa unor plaje cu nisip fin dar în Sardinia găseşti şi aşa ceva.

Există păreri şi păreri despre cum ar trebui executat un tur al insulei - în ce sens, ce să vezi mai întâi? Coasta de est cu răsărituri, staţiuni populare şi aşezări mai mari sau coasta de vest cu apusurile ei, cu aşezările mai mici şi cu marea mai agitată?

Denumirile localităţilor sunt ciudate iar de dialect nu mai zic. Alghero, Arzachena, Siniscola, Nuoro, Lanusei, Villaputzu, Buggerru, Sanluri, Macomer...

Castelsardo în schimb sună chiar normal.

Ca ultimă chestie, drumurile sunt în general limitate la 50 dar nu văd cine ar vrea să gonească cu mai mult pe un astfel de drum.

Aici se încheie povestea sardă (sardiniană, sardinească?). Ştiu că e frumos însă încercaţi să nu mergeţi toţi odată acolo ca să nu se aglomereze prea tare.