Poate părea ciudat însă un cimitir e un loc bun pentru o plimbare. Episoadele anterioare Staglieno şi Pere Lachaise ar trebui să vă fi convins. Anul trecut am făcut o plimbare în cimitirul Bellu pe un frig crunt dar am suferit de lipsă de inspiraţie foto, crispat fiind probabil şi de perspectiva confruntării cu paznicii care mişună peste tot (cică n-ai avea voie, dar de fapt nu e nici un semn, mă rog...).
Alternativa mult mai liniştită este chiar peste drum – Cimitirul Evreiesc. Acolo e linişte, chiar prea multă.
Cimitirul reflectă probabil starea comunităţii locale, pur şi simplu nu mai e nimeni care să aibă grijă de morminte. Zona centrală e un hăţiş de netrecut de lăstari de oţetar sau plante cu ţepi.
Sunt şi zone mai curăţate nu-mi dau seama dacă prin faptul că sunt întreţinute sau pur şi simplu pentru că sunt mormintele mai recente. În zona respectivă e şi un monument dedicat victimelor cutremurului din 1977.
Multe dintre plăcile de pe mominte sunt înclinate sub un unghi, presupunerea mea fiind legată de putrezirea sicriului şi prăbuşirea cavităţii – însă nu-mi explic de ce ar fi doar aici (adevărat, în cimitirele cu „rulaj” după o anumită perioadă se dezgroapă şi se regrupează ce a mai rămas).
Spre capătul cimitirului, alte morminte în paragină.
Privind în jur mi-am dat seama că piatra nu e toată la fel. Tipul poros, susceptibil la ploaie acidă abia dacă mai păstrează scrisul după 100 de ani însă marmura neagră parcă a fost pusă ieri. Mă uitam la o piatră funerară care a fost pusă în 1914 şi nu-mi venea să cred că e de atunci – dar mi s-a zis că aşa e, chiar e o diferenţă şi aceasta se vede şi la preţ.
Din întâmplare am văzut şi ceea ce cred că este cel mai recent mormânt din cimitir, din 2011. Din păcate acesta este foarte trist, practic se vede pământul răscolit şi peste e o placă de fier scrisă de mână cu numele, datele cheie şi numărul gropii şi al sectorului. Nu ştiu dacă asta se datorează vreunui obicei conform căruia piatra funerară vine mai târziu sau pur şi simplu pentru persoana respectivă nu a avut cine să se ocupe de asemenea aranjamente.
Cele mai vechi morminte se află în porţiunea centrală, cea acoperită de vegetaţie, şi pe lângă gardul cimitirului. Peste drum de gard, mall-ul...
Pentru sfârşit vă las cu chipuri dintr-o altă epocă.
6 comments:
Cum ai reusit sa intri? Stiu ca e inchis. E un program anume?
Nu e inchis. Pur si simplu intri. E un cimitir normal...Nu e ca si cum mergi sa faci ceva rau.
Se suna la poarta :D
O plimbare merge cateodata, depinde de starea de spirit
Am vrut si eu sa intru insa m-a intampinat la intrare o haita de caini si sincera sa fiu am luat-o la fuga :D
In ceea ce priveste cimitirul Bellu, este un loc foarte interesant. Chiar merita o vizita intr-o dupa amiaza linistita... Fotografiatul este "strict interzis", dupa spusele paznicilor, care sunt cu ochii-n 4 la principalele atractii din cimitir... Pe ascuns, am reusit sa fotografiez cate ceva...
https://picasaweb.google.com/ploaiadevara/CimitirulBelluMartie2011#
Mai greu este la mormantul Iuliei Hasdeu.. Acolo n-ai nici o sansa sa fotografiezi, mormantul fiind pe aleea principala. Eu am zis ca mai dau o raita special pt a face fotografii mai reusite... m-am gandit si la o "poveste" pt. paznici :))
ps: foarte frumoase fotografiile tale.
ha ! fotografiatul interzis in cimitir... poate pui o bomba :|
Post a Comment