Unconventional chic

Motto:
"Doesn't anybody notice this? I feel like I'm taking crazy pills!"
Mugatu

Întrerupem programul obişnuit cu nişte chestii mai altfel. Dată fiind frecvenţa cu care zbor în ultima vreme, am învăţat tabieturile echipajelor Air France – de exemplu la garare la poartă pilotul anunţă „PNC, derniere virage” ceea ce o face pe şefa de echipaj să se ridice în picioare şi să anunţe cu o voce mieroasă şi emfatică „PNC aux portes! Desarmement des tobogans! Verification de la porte opposee!” în timp se se efectuează acele operaţiuni. Apropo, PNC e Personal Navigant Commercial şi desemnează ceea ce în rest e apelat cu „Cabin Crew”.

Dar divaghez. Voiam să zic că m-am obişnuit cu mai multe lucruri printre care şi revista Air France care populează în fiecare lună buzunarul din spatele fiecărui scaun. Ca să fie free, conţine o grămadă de reclamă la chestii în general foarte scumpe – de lux. Unele reclame sunt normale, gen poza ceasului şi un slogan care îţi zice că nu eşti om până nu îţi iei un ceas din ăla (serios, e una care zice „Aţi purtat până acum un ceas adevărat?”). Altele sfidează diverse lucruri, printre care menţionez aici logica sau bunul simţ. Luna asta am zis că nu le mai las să scape. Scuzaţi calitatea infecta, a fost destul de greu să le gasesc iar embedding-ul e ceva nou.

De exemplu, campania Unconventional Chic a celor de la Lacoste. Well, de ce să zic, asta chiar imi place şi nu mi se pare deplasată. Oamenii pozaţi acolo nu se iau în serios, e clar că totul e glumă. În plus cred că e o ţinută de încercat la serviciu :).

Poţi să fii mai cool ca omul ăsta? Zi, poţi?

Eu nu cred că poţi. Pur şi simplu nu ai cum. Caşmirul e caşmir, chiar dacă e mov.

O chestie care mă enervează sunt cei care pozează afectat aşa, parcă au o durere numai de ei ştiută. Pfuai cât mister, stă el aşa pansiv, oare la ce se gândeşte?

 

Cămaşa cu guler tunisian o fi cum o fi (jur că aşa e trecută acolo) da’ eşarfa frate? Ce s-ar fi făcut fără eşarfă? Mai părea el aşa misterios fără nenorocita aia de eşarfă? Personal cred că bărbaţii n-ar trebui să poarte năframă decât dacă e albă şi într-un vârf de băţ şi chiar şi atuncea doar în anumite cazuri (de genul te duci să vorbeşti cu sultanul şi e bine să nu te mierlească vreun ienicer prea zelos).

Acelaşi personaj ca mai sus în ipostaza „inteligent ca Superman, îmi trag chiloţii peste pantaloni”. Desigur aici e vorba de maieu peste camaşă cu cravată (şi bretele de piele – practic au aruncat pe el tot ce au găsit în recuzită, bine că n-au dat şi peste şepcuţa cu elice).

A se observa că în timp ce personajele de la Lacoste glumesc, omul pare serios. Mă rog, el n-are nici o vină, stilistul e nebun – sau doar vrea să-l umilească: „Băi păcăliciule, ia trage maieul ăsta peste camaşă că e stilat grav. Hai sus pe dună că pierdem lumina!” N-am ce să le fac, dacă se mândresc cu asta o să le fac numele publice: Pentru „stylisme” cum zice acolo e responsabil David Duval iar modelul este Robertas Aukstuolis (e un nume real?). Desigur trebuia şi ţesălat, la ce pleată are, aşa că de grooming s-a ocupat Olivier de Vriendt. Iar maieul e de firmă, bineînţeles: Viktor&Rolf.

Dar ca omul ăsta poţi să fii mai cool? Sau mai supărat?

Ah stai că înţeleg, world no. 1 ranked chess player...

I went fishing and got me some...rugby balls?!?!

Categoria „What is this? I can’t even...”

Aproximativ aceeaşi categorie...La ce e reclama? La fotoliu? La poşetă?

-Avem de făcut o reclamă la o poşetă. Ce facem?
-Păi nu ştiu, eu ma gândeam să o îmbrăcăm pe ea aşa mai retro, mergem pe o plajă şi o punem să ţină poşeta într-o poziţie total nenaturală.
-Bine, eu n-am nici o idee, hai să facem aşa şi vedem ce iese.

Desigur există şi producătorii care merg pe reţeta probată şi anume o fătucă simpatică în diverse stadii de dezbrăcare.

Apropo de asta, mi-am adus aminte că uneori nici nu e nevoie să apară produsul în poză.

Meh, şi aşa am ajuns la cireaşa de pe tort, campania unui cunoscut producător de traiste. Banu’ a sărit cu spor şi oameni ca Gorbaciov, Neil Armstrong, Pele, Zidane, Maradona, Bono şi Sean Connery au rânjit frumos la faimoasa fotografă Annie Leibovitz. Pentru ultima etapă a campaniei, cea cu Connery sloganul este „Unele călătorii se transformă în legende”. Imaginea o vedeţi mai jos. Imediat te gândeşti „Pfuai ce cool e omul, aşteaptă barca, călătoreşte doar cu o geantă. Oare unde a fost, unde se duce? Are şi pantalonii un pic uzi aşa, e de acţiune. Chiar dacă are o geantă scumpă e totuşi conectat la realitate, stă direct pe debarcader, nu e ingrijorat că se murdareşte. Mare om, mare caracter.”

Making of-ul e pe site la ei şi arată cum îl chinuiau pe săracu’ om mai întâi cu o pălărie, apoi cu o bască, lepşit pe o parte, apoi pe alta, cu geanta sub cap, cu ea la picioare etc. toate pe un debarcader fals. Toată chestia asta mi se pare că strică puţinul farmec pe care îl avea imaginea mai ales că am impresia că săracu Connery se cam chinuia să ia poziţiile respective.

Imediat înaintea lui a fost o imagine cu Bono şi soţia lui undeva în Africa lângă un avion fiecare cu o geantă aşa aruncată întâmplător pe umăr şi cu sloganul „Toate călătoriile au început în Africa” (!!!). Ei bine eu ieri dimineaţă mi-am început călătoria din Militari. Nu mă luaţi cu continentul african leagăn al civilizaţiei ca mi se face rău.

Durerea abia începe. Amândoi sunt îmbrăcaţi cu haine create de ei sub marca Edun, „a line of ethical fashion”. Soţioara poartă o poşetă care e un “collaborative” între Edun şi Vuitton şi e made-in-Africa.

Nu ştiu ce să zic…am luat-o eu razna? Ce e aia ethical fashion? De ce trebuie să fie o poşetă “collaborative”, chiar aşa de greu e de făcut? Iar făţărnicia lui Bono mi se pare greţoasă. Înţeleg, dl. Connery a ajuns la anumită etate, sunt facturi de plătit şi nu-i mai pasă aşa tare de ce zice lumea. Totuşi Bono practic ne spune că el merge în excursie în Africa cu o geantă de 1680 de euro (!). E imoral (IMORAL zic) ca o traistă pentru ciorapi şi lenjerie să coste atât şi mai ales să o promovezi atunci când tu urli la oricine te ascultă să “end poverty in Africa”.

Ma gândesc că respectivii au ajuns la un nivel în viaţă în care nu-i mai motivează nimic şi încearcă să găsească însemnătate în astfel de gesturi: prezoane de aur la maşină, zgardă de platină la câine, chestii d’astea. Altfel, tot respectul pentru LV dacă reuşesc să vândă o traistă cu 1700 de euro. 

Nu vă speriaţi, nu m-am dat pe critică de modă, data viitoare ne întoarcem la plimbări urbane.