Bratislava – little big city

Rămăsesem dator, ca să zic aşa, cu câteva cuvinte despre Bratislava. Am fost acolo într-o după-amiază de duminică şi a fost cam ce mă aşteptam să fie. Am mai zis-o pentru Varşovia, o zic şi pentru Bratislava pentru că mi se pare potrivit – fostă capitală de stat comunist cu un trecut mai nobil (chit că n-a auzit nimeni de marele imperiu slovac, de cel habsburgic a auzit toată lumea) care a făcut primii paşi spre vest. Oraşul are un centru vechi, eventual renovat care e exploatat turistic şi nişte ghetouri, cadou de la Mazăr Raşia. Interesantă chestie comunismul ăsta, cum a reuşit în 50 de ani să transforme (în rău, evident) un teritoriu atât de extins...

Ceea ce decurge din cele de mai sus este că totul este mai ieftin decât la vecinii care nu şi-au încasat porţia de comunism şi de asemenea e mult mai probabil să dai peste cineva care înţelege şi altă limbă decât cea proprie, eventual una pe care o vorbeşti şi tu. Asta face ca şederea într-un restaurant, de exemplu, să fie mult mai plăcută.

Un exemplu grăitor de cicatrice comunistă e Hotel Kyjev (nu m-am obosit să investighez dar probabil e Kiev). A da, şi treaba cu Little Big City pare să fie un fel de trademark al lor din moment ce o pictează pe tramvaie.

Apropo de tramvaie, au în general tatre cum am avut şi noi plus nişte modele noi nereuşite, cum avem şi noi.

Ca emanciparea să fie completă, s-au importat şi obiceiuri mai puţin plăcute cum ar fi vandalismul stradal.

Ce-i drept, uneori, astfel de „artişti” sunt lăsaţi să creeze în linişte în anumite locuri dar am senzaţia că a distruge proprietatea altuia, în speţă cea publică, face parte integrantă din activitate şi cele două nu sunt separabile. E un pic ca şi cum ai încerca să faci să se reproducă în captivitate un animal rar şi încăpăţânat, pur şi simplu nu merge. Dacă cineva îţi dă voie să mâzgâleşti un perete cu ce crezi tu de cuviinţă parcă nu e completă experienţa.

Revenind la capitala noastră comunistă, ziceam că se încearcă primi paşi spre turism – cum ar fi o maşinuţă ciudată care să-ţi facă un tur prin centrul vechi.

Probabil tot caracteristic comunismului este obsesia de a avea o maşină nenecesară, altfel nu mi-aş explica ce caută acolo Porsche şi Mustang.

Centrul vechi, care va face obiectul unei alte postări, e îngrijit şi pot să zic că s-a descoperit tehnologia trotuarului pavat la nivel cu strada şi de asemenea tehnologia străzilor pe care nu circulă decât tramvaiul – invenţii care mai au până să-şi facă loc şi la noi.

Se pare că „their thing” este să planteze sculpturi prin oraş, integrate oarecum în peisaj, cu care te poţi poza şi nu sunt în vreun fel izolate pe un piedestal, ba din contră.

În postarea următoare o să fie şi cele mai cunoscute, din centrul vechi.

Teatrul...

Parlamentul...

Random casă roz...

Un parc în care nu mi-a fost clar cum se ajunge. Îl poţi vedea de pe un pod dar calea de acces din câte îmi aduc aminte, nu e pe aproape.

Cel mai lung autobuz văzut până acum.

În încheiere, câteva cuvinte despre Slovak Pub, locul unde am mâncat. Bere cu multe grade 1.6 euro halba, mâncat şi băut mult peste limita de suficient doi oameni cu 20 de euro şi nu vorbesc de fast food. Or fi având ei şi meniu studenţesc însă specialităţile nu au nimic ordinar în ele. Eu am mâncat o ciorbă bună cu nişte ierburi cu un gust cunoscut dar pe care nu am putut să le identific şi la felul doi am luat ceva descris ca „Traista ciobanului”, un fel de calzone din ou şi cartofi umplut cu un amestec picant de mazăre şi carne pe care am avut probleme în a-l termina din cauza cantităţii. Totuşi alegerea mai inspirată din punct de vedere al gustului au fost colţunaşii cu pui aflaţi de partea cealaltă a mesei. Ce am împărţit a fost brânza împletită luată ca aperitiv (cred că nu mă înşel când zic că cineva stă şi face manual împletiturile) – un fel de caşcaval un pic sărat. De obicei sunt împotriva obiceiului de a-ţi poza mâncarea dar de data asta voi face o excepţie...

Recomand cu căldură Slovak Pub. Dacă ai adresa (de pe site) şi un GPS n-ar trebui să fie greu de găsit. Nu vă imaginaţi fiţe şi chelneri cu papion – din contră, au tricouri pe care scrie BAR-TIS-LAVA (sic) dar sunt foarte primitori şi îşi dau silinţa mai ales cu străinii – imaginaţi-vă doar mâncare bună (şi ieftină). Sloganul lor e, chiar dacă într-o engleză mai puţin perfectă "Is not just a pub, it is institution" :).

In other news, ca sa citez din colegul meu sard "Ştii procuşorii aia mici şi draguţi? Ei, noi în Sardinia îi ucidem şi îi mâncăm" - vine Paştele şi ceva animal drăguţ trebuie să moară ca să-l mâncam noi. Poftă bună! :)