Burano colors

O porţie mică de Italia...


Burano e una din insulele din jurul Veneţiei - Murano-ul săracului cum zicea cineva. Dacă la Murano se face sticlă frumos colorată, la Burano se fac case (frumos?) colorate - şi mileuri, dar asta e altă poveste. Mă rog, nu e acum momentul pentru asta. Acum e momentul pentru ceva colorat. Sunt destul de sigur că în Burano e în vigoare o lege care pedepseşte aspru orice proprietar care îşi vopseşte casa în culoare apropiată de cea a vecinului. Rezultatul este...ta-da-da-daaaaam.

Ciudat cum coloratura agresivă în Maramureş e considerată kitsch dar aici e considerată pitorească.

Situaţii sociale asociate:
La fabrica de vopseluri:
"Aoleo, am scăpat prea mult pigment în lotul ăsta. Ce ne facem?
Nu-i nimic, o vindem la Burano."

La bârfitoare:

"Fatî, tu ai văzut ce albastru şi-a tras Lamberteasca? E din ăla scump, de unde o fi avut bani?"

"Da fatî, da' tu ai văzut ce culoare au sărăntocii ăia de Fabiani? Unde au găsit-o, la reduceri? Ha ha ha."

Mă rog, ideea e că respectivele culori atentează la retina turistului (şi în general îi place). E interesant aşa pentru o jumătate de oră dar parcă nu-mi vine să cred că oamenii şi-au vopsit de bună voie casele în culorile alea. Cred că e oarecum întreţinută situaţia de turism - mă rog, eu personal am ajuns la Burano neavând nici cea mai mică idee ce mă duc să văd, adică nu m-am dat jos de pe barcă zicând "Ziua bună localnici cumsecade! Îndrumaţi-mă rogu-vă către casele voastre colorate spre a le putea trage în poză." Era mai mult ceva de genul "Hmm, ce-o fi neînregulă cu oamenii de aici?"

N-am idee ce fac oamenii acolo în afară să pescuiască în laguna fetidă şi să vândă mileuri - este posibil să fi devenit dependenţi de industria de turism.

Podul de pe care, potrivit legendei, sunt aruncaţi buranezii care sunt prinşi folosind vopsea albă.

Ocazional se găsesc şi case care să molesteze retina într-un mod special, cum ar fi folosind movul de exemplu.

Mă gândesc că respectivele culori sunt şi greu de întreţinut sub soarele verii (eu în martie am umblat în tricou şi am ajuns roşu acasă). Iar copaci nu există, sau cel puţin nu cum ştim noi. Singurul lucru care face umbră e o casă.

Restul de poze...

Bonus 1 - o casă atât de colorată încât are şi website - www.casabepi.it.

Bonus 2 - cea mai tristă casă din Burano. E vorba de Centro Sociale di Burano (probabil un fel de cămin cultural). Păcat că are aspectul unei închisori mici.

Bonus 3 - două teorii privind culorile caselor:

-în timpul epidemiilor de ciumă din evul mediu, casele afectate de boală erau dezinfectate cu var stins (de culoare albă). Prin contrast, cele neafectate erau vopsite în culori cât mai vii.

-casele erau vopsite în aceleaşi culori cu bărcile pe care le foloseau proprietarii ca aceştia să şi le poată recunoaşte pe ceaţă (fenomen care ar fi frecvent acolo).