Transportul în Veneţia

Ca să fie clar de la început, am făcut exces de poze cu ambarcaţiuni în Veneţia, din mai multe motive unul fiind faptul că-mi plac :)

Imaginea diferită a Veneţiei e dată în parte şi de faptul că singurul mijloc de deplasare e ceva care pluteşte şi care, tot preferabil, e autopropulsat. Se poate ajunge pe roţi în Veneţia dar doar până la Piazzale Roma. Ca fapt divers, de curând am văzut un articol în Corriere care relata că cel puţin un mârlan a ajuns ceva mai departe trecând cu maşina un pod pietonal peste Canal Grande, spre gară. Dar să revenim la subiect: Bărcuţeeeee!

Nu sunt foarte multe categorii de ambarcaţiuni în Veneţia. Există transportul în comun, reprezentat de vaporetto...

(aşa arată vaporetto-ul pentru Murano, ticsit cu turişti).

...care merg pe Canal Grande, prin jurul Veneţiei şi pe canalul-pe-care-am-stat-dar-căruia-i-am-uitat-numele-şi-mi-e-lene-să-caut şi vaporaşele mai mari şi feriboturile care fac legătura cu ţărmul şi cu insulele mai îndepărtate.

Vaporetto pentru Burano, de exemplu...

O altă categorie este reprezentată de cele utilitare/servicii publice cum ar fi gunoierii...

(da, maşina de gunoi e o barjă cu macara care adună de pe mal gunoiul din nişte cărucioare ingenioase. Şi da, e la fel ca în Militari, dacă te întâlneşti cu maşina de gunoi pe o stradă îngustă, nu e bine :) )

Mai e poliţia...

...şi ambulanţa...

...plus barjele de transport bunuri pe care nu le-am prea pozat.

A treia categorie sunt PKW-urile, împărţite în taxiuri – nişte şalupe măricele şi frumoase...

...unele cu lemn lăcuit...

...şi bărcile personale ale oamenilor care sunt cât mai mici posibil.

Există desigur şi cele fără de motor, faimoasele gondole...

...plus exemplare atipice care nu fac parte din fauna locala dar care apar din când în când.

Multe din tipologiile de mai sus într-un singur cadru.

Aglomeraţie mare pe canal.

Acum despre obiceiuri şi particularităţi în circulaţia în şi în jurul Veneţiei. Fiind născut într-un oraş port, obiceiurile navelor nu-mi sunt străine şi totuşi sunt câteva chestii care ridică sprâncenele. De exemplu deşi laguna e foarte întinsă, circulaţia e posibilă de-a lungul unor coridoare foarte înguste marcate prin piloni de-a lungul lor (desigur, şi pe Dunăre e un şenal navigabil marcat prin geamanduri dar nu e chiar acelaşi lucru).

Viteza e limitată în şi în apropierea oraşului, singurul loc în care am văzut taxiuri mergând cu viteză a fost în drum spre Burano.

Legat de asta, în anumite locuri sunt instalate radare pentru bărci (puahahah, hahahaha, hahahaha) – un astfel de loc e sosirea la Murano unde limita e 16 parcă şi vezi pe afişaj de viteză ai.

Barcagii sunt foarte îndemânatici (probabil o deprindere care vine cu timpul) şi chiar şi un vaporetto e destul de agil. O singură dată a fost căpitanul prea surescitat şi ne-a băgat în ponton cu viteză destul de mare, în rest abia dacă îţi dai seama când acostează. Legat tot de îndemânare, canalul pe care am stat noi era destul de îngust şi are şi un cot la un moment dat. Cum după cot nu se vede, ambarcaţiunile claxonează prelung şi se bagă cu mult curaj înainte. E un fel de a zice „eu primul”, aşa cum fac camionagii pe Cheia. De fapt, am văzut gondolieri care pe canalele înguste la intersecţie strigă „Primi noi! Primi noi!”. Am văzut o intersecţie de canale cu semafor, dar acesta nu era în funcţiune.

Există canale care au loc de acostare pe o parte unde nu ai putea să te dai jos din barcă pentru că e zidul unei case de exemplu. Curios fiind cum poţi acosta acolo şi pleca de pe barcă am întrebat localnicii. Se pare ca e acceptabil să dezlegi barca cea mai apropiată, să o iei cu tine pană la barca ta şi apoi să o returnezi de unde ai luat-o.

Restul de poze care nu au încăput nicăieri – taxiuri parcate noaptea în faţa gării.

Două bărci cu care m-am întâlnit de mai multe ori în zile diferite şi locuri diferite:

Margherita, o frumuseţe cu lemn lăcuit deasupra apei.

...şi Bionda, cu care m-am întâlnit o dată în Murano...

...şi o dată am văzut-o în acţiune spre Burano.

Ca sfat de încheiere, vaporetto e o modalitate bună de a vedea Veneţia şi e destul de ieftin însă dacă vreţi plimbare panoramică, trebuie să îl luaţi de la capătul traseului şi să fiţi mai iuţi de picior decât japonezul cu aparat la gât, pentru că şi el vrea să prindă un loc la pupa.