He he, mai amân un pic povestirea despre Veneţia în sine (şi despre Murano şi Burano) şi vă prezint atenţiei mici detalii pe care eu le-am găsit interesante din aceste trei locaţii.
Attenti al gatto! Burano este o insulă prea mică şi nu au loc şi pentru câini aşa că paza se face cu pisici.
Refăcut la 1707!
Nişte semne mai vechi care am impresia că erau obligatorii pentru magazinele care vindeau produsele respective.
Cum ştii că eşti în Italia? Pe masă ai de la bun început ulei de măsline, pentru orice eventualitate.
Nu ştiu ce vrea să indice semnul, nu pare să fie de interzicere. O fi canal exclusiv pentru gondole...
Capete ornate de gondole balansându-se în Bacino San Marco.
Hmm, interzis claxonatul. Dezamăgitor, credeam că având barcă aş putea să-mi instalez un claxon mai puternic (şi eventual să abuzez de el).
O puştoaică stătea pe scări la San Marco şi schiţa biserica de pe insula de vis-a-vis – şi o schiţa chiar reuşit aş putea spune.
Un dragon cu umbrele în gură în apropiere de Rialto.
Fondamenta e strada care se intinde de-a lungul unui canal pe o parte a sa – despre denumirile străzilor poate în alt post.
Poduse Kodak de vânzare.
Leul înaripat al lui San Marco e lait motivul urbei – în cazul de faţă e o reprezentare destul de interesantă şi agresivă.
Interesantă pentru că în general leul apare cam trist sau dezamagit. „Şi acum te voi asculta la lecţie, din carte. Hmmm, Marcule nu prea ai învăţat...I am dissapoint”.
Mască şi tricou cu Veneţia, două must-have-uri în acest oraş.
O mască mai artistică, cu un preţ pe măsură, sunt sigur.
Un restaurant ascuns pe o străduţă lăturalnică – mă rog, acolo cam toate străzile sunt lăturalnice dar asta era mai necirculată ca surorile ei din apropiere.
La San Marco, cel puţin unul dintre piloni are o faţă pictată pe el.
Alexandra a fost la Veneţia în 2002 şi a ţinut să lase o urmă.
Un craniu aflat pe o casă cu faţa la Canal Grande. N-am reuşit să desluşesc ce scrie acolo.
Firma unui mic magazin, destul de elaborată.
Detaliu dintr-un tablou văzut într-o vitrină. Pădurea din Matrix? Sper că nu se supără autorul că reproduc o bucată aici...
Detaliu de pe unul dintre taxiurile din Veneţia.
Ultima imagine – ultimul număr al cartierului San Marco – de notat că Veneţia e împărţită în aceste cartiere numite sestiere (şesimi) şi în cadrul acestora casele sunt numerotate consecutiv. Asta înseamnă că nu se ţine seama de stradă, imobilul are un număr unic pe sestiere şi adresa sa este unic determinată astfel. Numărul 5562 din sestiere-ul San Marco. Imaginaţi-vă cât trebuie să înveţe poştaşul...
3 comments:
frumos... unele detalii chiar foarte bine surprinse.
:)
Merci, merci. :)
Detaliile sunt defapt lucrurile care fac orașul mai special. Mersi că ne-ai împărtășit detaliile tale!
Post a Comment