Viena noaptea

Câteva idei pe margine:

-Era o glumă care suna cam aşa: Unui statistician îi era frică să zboare din cauza posibilităţii unui atentat la bord (şi aşa mică) aşa că mereu zbura cu o bombă cu el. Posibilitatea să existe două bombe la bordului unui avion e infima.

-Azi am intrat în statistică, în modul cel mai de dorit cu putinţă. Zgomotul pe care l-am auzit la decolare, zice-se acum la ştiri, a fost coada avionului care se împrietenea cu asfaltul de pe Otopeni (tailstrike în termeni tehnici). Deşi am continuat până pe la 9000 de metri, căpitanul a anunţat că ne întoarcem şi aşa am şi făcut şi am schimbat avionul. Până să plecăm din nou avionul julit era deja băgat într-un hangar. Acum că am fost într-un incident aviatic, care sunt şansele să mai păţesc ceva? :)

-Oarecum legat de cele de mai sus, întâmplător am reţinut numele avionului - unul dintre oraşele României. Ce mă fac dacă trebuie să zbor iar cu el?


-Noul terminal de la Otopeni e chiar simpatic. Din pacate suferă de aceeaşi boală pe care am văzut-o la alte aeroporturi. Au făcut toul frumos şi nu au mai rămas bani de scaune. E loc să joci fotbal dar scaune sunt pentru 20 de oameni la o poarta. Restul de ~100 unde stau?

-Un punct care se adresează celor din domeniu, ca să zic aşa. Schema de culori a avioanelor Tarom e destul de uniformă (alb cu bleumarin, simbolul acela pe coadă) - totuşi e o oaie diferită şi anume un 737 cu winglets numit Craiova care e vopsit cu dungi bleu, nas negru şi are scris Tarom cu un font atipic pentru ei. Ştie cineva care îi e povestea?

Dar să trecem şi la chestii mai plăcute: Viena noaptea.

Semnul de lângă şcoala spaniolă de călărie.

O biserică pe care am văzut-o de la Schonbrunn cu tele-ul şi pe care am găsit-o cu Google Earth. Era închisă dar ce am putut vedea înăuntru a fost dezamăgitor.

Cupola de la Hofburg, noaptea.

Staţia de tren Franz Joseph.

Muzică tradiţională - woo-hoo.

Hofburg noaptea, aripa Michael parcă.

Tot Hofburg, altă aripă.

Maria Tereza între două muzee identice în aparenţă.

Opera

Parlamentul, de la nivelul trotuarului că atât poate trepiedul Optera. E mai mult o sursă de nervi şi ocupator de loc în rucsac decât o unealtă folositoare.

Rathaus noaptea.

Tot Rathaus, dar în fundal.

Şi la ei e cu reclame şi stencil-uri puse aiurea dar diferenţa e că la ei sunt lipite pe spatele indicatoarelor, nu pe faţă ca la noi. Desigur diferenţa e dată de faptul că acolo chiar se dau amenzi.

Random car.

O vitrină cu jucării.

La metrou, aglomerat sâmbătă seara.

Şi, în încheiere, în Viena, până şi demonii parchează legal!