M-am dus din curiozitate şi n-am stat pe toată durata. Am ajuns devreme şi am prins loc de parcare şi m-am urcat pe dig unde bubuia muzica. Erau, am impresia, şi nişte mititei la fript, ce mai, petrecere!
Spre sfârşitul şederii mele (nu sfârşitul evenimentului pentru că am plecat mai devreme) digul devenise neîncăpător, în parte şi din cauza unora care veniseră cu bicicletele şi cu cărucioarele de copii la îmbulzeală.
"-Ce e ăla?" zise copilul arătând spre hidroavionul parcat pe lac.
"-Un elicopter mamă".
Show-ul a fost deschis de un Mi-17 greoi care după ce a trecut de-a lungul digului a aterizat pe insulă.
Au urmat cele două avioane de acrobaţii - din păcate nu am reţinut model, nume de piloţi etc.
Apoi au urmat paraşutiştii - o formaţie de 3 plus 1, 1 fiind o paraşutistă de 24 de ani - din nou am uitat detalii cum ar fi numele. Toţi 4 au aterizat pe un fel de saltea întinsă pe suprafaţa lacului pe care deplasarea se făcea anevoios în picioare, era mai eficientă rostogolirea. Bineînţeles că pentru publicul grobian amuzamentul cel mai suculent era dat de cum se chinuiau săracii oameni să ajungă la barcă cu paraşuta în braţe.
Singura barcă pe care o să o vedeţi de la mine...
În ţarcul pentru presă (asta îmi imaginez că erau cei aleşi) era echipament foto mai serios decât amărâtul meu de Tamron paralitic).
Am văzut şi un tip cu hanorac cu emblemă "Romanian Spotters" cusută pe mânecă - mă bucur să văd că prind viaţă astfel de hobby-uri şi la noi.
Eu m-am plictisit la un moment dat şi mi-am văzut de alte treburi, nu înainte de a asista la decolarea elicopterului SMURD de pe dig. Drăcia chiar face un curent serios la decolare şi oricât au încercat cei de la pază să-i ţină departe pe curioşi...
...tot au existat câţiva maeştri care să-şi rişte vederea pentru o poză cu compactul.
Aşa de încheiere, o dilemă pe care o am de mai mult timp: de ce simt nevoia părinţii să-şi înveţe copii să facă cu mâna la mijloace de transport? Uite trenul! Fă-i cu mâna! Uite elicopterul! Fă-i cu mâna! Uite autobuzul! Fă-i cu mâna! Adică în pustietate înţeleg, dai bineţe omului şi el eventual răspunde cu sirenă, claxon, ce are. Să fie oare asta? Altfel, dacă e vorba doar de apariţia unui vehicul mai rar, după ce că tu eşti pe jos şi ăla e cu avionul (etc.), mai vrei şi să-l faci să se simtă special? :)
Hai, că e abia miercuri, la treabă! (apropos, eu am scris asta duminică în caz că vă întrebaţi).
2 comments:
nu stiu cum de rezisti la astfel de "adunari".
eu unul urasc multimile astea de retarzi si tarani barati. nu mai tolerez prostia aia crasa, educatia care tinde spre zero si mai ales progeniturile lor care mi se par de-a dreptul salbaticite.
Poi, am vrut si eu sa vaz aveoane asa ca am strans din dinti si am navigat prin multime.
(erau niste dobitoci care se distrau in urmatorul fel: la un moment dat avionul cu parasutisti facea cercuri deasupra lacului asteptand nu stiu exact ce. Periodic unul dintre dobitoci zicea: "Ia uite-l frate ce-a sarit!". Normal, nu sarise nimeni, dar toti cei care auzeau se uitau in sus. Extraodrinar de distractiv.
Post a Comment