Pentru că B e înainte de M, începem cu Burano şi poate data viitoare continuăm cu Murano. Diferenţa de o literă e mică însă locurile mi se par foarte diferite.
Legat de asta îmi aduc aminte discuţia de pe vaporaş dintre un grup de francezi şi baiatul cu odgonul de pe vaporaş. Francezii nu pronunţau ei cum trebuie dar şi italianul avea o pronunţie cam nazală.
-Aici e Burano?
-Da, aici e Murano.
-Nu e Murano, nu?
-Nu, e Murano, cum vă zic.
-Burano?
-MURANO! MU-MU. MU-RANO. MU-RA-NO!!!
Ca să ajungi la Murano îţi trebuie în primul rând răbdare. Distanţa e mare şi vaporaşul se mişcă la viteză maximă foarte încet. Cred că singurele lucruri care se mişcau mai încet erau lemnele care pluteau duse de curenţi. După vreo jumătate de oră de agonie am hotărât că nu mai stau pe vapor şi cobor la Mazzorbo şi o iau pe jos, aşa măcar mai văd lucruri. Mazzorbo e o insulă legată de Burano printr-un pod de lemn aşa că mersul pe jos e posibil.
De altfel distanţa e destul de mică şi vaporaşul se mişcă destul de încet încât atunci când am ajuns şi eu la staţia de la Burano, conţinutul vaporaşului încă nu se răspândise pe străduţe.
Dacă Murano se mândreşte cu sticlăria, a cărei faimă a ajuns departe, Burano se mândreşte cu mileuri a căror faimă... nu a ajuns prea departe (cel puţin în ceea ce mă priveşte).
În afară de zona turistică din centru, prin Burano te poţi plimba pe străduţele înguste unde vezi papuci lăsaţi la uşă de vreun vecin aflat în vizită, unde auzi vorbindu-se din bucătărie şi pe unde trebuie să te fereşti de rufele întinse la uscat. Pe mine cred că m-ar deranja să mi se plimbe hoardele de turişti pe la geam.
În caz că vă întrebaţi, da, turla aia e greşit de înclinată. De fapt, multe chestii înainte sunt înclinate pe aici fiind până la urmă construite pe mâl.
Am dat nu una ci două ture de insulă (e mică tare) şi apoi ne-am găsit un locşor mic unde să mâncăm. Locşorul avea recomandări fiind menţionat în Le Routard 2010, 2009, 2004 şi încă vreo două. În ce se traduce asta? În mâncare mai scumpă şi nu neapărat mai bună :) Dar oamenii au fost simpatici, recunosc.
Înainte să spun ceva despre Murano, vă zic de pe acum că recomand Burano. Mai puţin faimoasă, mai greu accesibilă şi deci mai puţin aglomerată. Plus, pentru că mileurile sunt totuşi mileuri, pe Burano se vinde si sticlă tip Murano. Nu o să ştiţi decât voi de unde e luată :)
3 comments:
clar ca Burano e mai pitoreasca decat Murano. si mai linistiata, si mai mica.
dar culorile caselor, te fascineaza. iti plac majoritatea, iar unele iti aduc aminte de plaiurile romanesti.
pe torcello ai fost? e si mai departe, e si mai linistita, e si mai salbatica, e cea mai putin populata.
N-am fost, se vedea departe de acolo de pe burano, turnul de la biserica era in renovare. Cred ca faptul ca vaporasul era doar din ora in ora sau ceva asemanator m-a facut sa renunt la orice intentie de a ma duce acolo. Plus ca, desi era abia martie, soarele ma cam batea in cap intr-un mod neplacut si prevestitor de insolatie asa ca am zis pas.
Imi plac pozele, foarte reusite in special cea cu fereastra pe pervazul careia sta o pisica!E deosebita! Pt unii e poate banala, dar pt cei carora le place fotografia, stiu ca rar prinzi astfel de momente, fotogenice!
Cat despre insule, eu vreau sa vad si Murano si Burano!
Post a Comment