Cu avionul, desigur. Una bucată (mă rog de fapt mai multe) bilet luat din timp astfel încât preţul să fie derizoriu pentru un zbor. Veneţia are aeroportul său, Marco Polo, însă low costurile zboară la Treviso, un aeroport fantomă din relativa apropiere. Noroc că e uşor de ajuns în Veneţia cu autocarul.
Observ cu tristeţe că low costul nu mai e ce-a fost. Obligatoriu check-in online altfel plateşti 10 euro la aeroport. Wizz şi-a modificat scaunele şi acum nu se mai pot lăsa pe spate (pasagerii sunt invitaţi să nu le forţeze) şi probabil a reuşit să mai bage un rând sau două de scaune. Partea proastă e că eu de exemplu nu mai am loc la picioare. Fly Niki are scaune asemănătoare dar puse la o distanţă acceptabilă. Mă rog, în curând probabil zborul va fi gratis în schimb restul se va plăti –oxigenul consumat („Vă rog frumos domnişoară, daţi-mi numai 10 metri cubi de oxigen că eu respir mai puţin”), mersul la baie („Spuneţi-mi vă rog, ce vreţi să faceţi ca să ştiu ce trec pe bon. Vreţi şi hârtie? 2 euro în plus” – asta e o glumă, dar Ryan Air chiar voia să facă treaba asta) sau taxa de aeroport („Doamnelor şi domnilor, dacă vreţi să aterizăm pe pistă la Băneasa, o colegă va face trece prin cabină pentru a aduna banii pentru taxa de aeroport. Altfel, avem veşti bune pentru cei care stau în Militari, pilotul zice că Autostrada A1 e destul de liberă la ora asta şi putem ateriza lângă Carrefour”).
Revenind la Veneţia noastră, autocarul urmează un drum destul de întortocheat prin suburbiile metropolei Treviso (în aeroport am văzut un afiş cu Visit Treviso. De ce? De ce aş face aşa ceva? Ce împrejurare teribilă m-ar putea forţa să fac asta?) şi după o oprire la gară, ne îndreptăm în final spre Veneţia.
Îmi place mult stilul italienilor de a indica direcţia către mare pe indicatoare. Nu nume de localitate. Nu nume de restaurant, local sau mai ştiu eu ce obiectiv. Simplu, către mare, uşor la dreapta.
În teorie Veneţia e o insulă (în formă de peşte, dar aia e altă poveste) în lagună. În practică ea e legată de mal de câţiva zeci de ani printr-un pod cu trafic rutier şi feroviar. Felinarele de pe pod au o formă şi un colorit destul de atipic şi contrastează cu specificul insulei. La întrecere cu trenul, pe pod.
Autocarul are ca staţie terminus Piazzale Roma, un fel de bastion automobilistic într-un oraş al bărcilor. Un fel de „Hai repede, deversaţi-vă pasagerii şi căraţi-vă de aici maşinilor”. Cel mai nou pod peste Canal Grande se află aici şi face comodă trecerea spre gară – noi l-am folosit pentru că ne căutam cazarea în partea aceea. Prima impresie după ce am văzut ciorba de ambarcaţiuni de pe Canal Grande a fost de haos total.
Ne-am găsit hotelul – o trompetă de hotel, dar în fine cât dai atâta face.
Chiar după ce am văzut un număr de hosteluri, tot m-am speriat un pic când l-am văzut prima oară. Dar na, măcar aveam vedere la canal.
Am descoperit că acest lucru nu e neapărat bun pentru că ne aflam lângă un cot al canalului şi navele claxonau prelung când se apropiau. Revenind la hotel, după prima plimbare în Veneţia am descoperit că nu e chiar aşa rău, starea de „aproape de dărâmare” e ceva comun pentru construcţiile din Veneţia.
Ne-am lăsat bagajele la hotel şi am plecat într-o scurtă recunoaştere. Am oprit în prima bodegă unde am mâncat probabil cea mai tristă pizza care s-a făcut vreodată pe teritoriul Italiei – dar restaurantul părea să aibă tot ce trebuie, inclusiv măşti.
Din nou, aveam să descopăr că în Veneţia peste tot sunt măşti. De fapt atipic e să rezişti cumva presiunii şi să nu ai o mască sau o gondolă în miniatură.
Dacă am mai fi aşteptat un pic, probabil am fi găsit un restaurant mai ok, unul care să nu aibă un bucătar de lut la intrare.
De exemplu într-o anumită zonă din partea de nord, îmi scapă acum numele cartierului, am găsit o serie de localuri cu mese pe malul canalului unde păreau să fie numai localnici – un semn foarte bun – şi unde persista un miros de fructe de mare prăjite – alt semn foarte bun.
Aşadar, iacătă-ne în Italia, din nou. Cu câteva zile înainte tocmai îşi serbaseră un X ani de la fondarea statului modern şi peste tot fluturau steaguri. Chiar şi cei care nu dispuneau de un steag adevărat făceau tot ce le stătea în putinţă...
Data viitoare vă arăt nişte poduri din Veneţia, poate nişte Veneţia noaptea, poate nişte Burano sau Murano...
19 comments:
misto...
ponte della liberta are farmecul lui.
mai ales daca esti atent la drum, la felul in care se vede marea, totul, pe mine m-a fascinat.
pizza am mancat si eu in venetia. imi venea sa plang dupa banii dati - 30Euro pe 2 pizza. cea mai prosta pizza ever. cred ca si eu o faceam mai bine, cu blat din felii de paine :)
cea mai linistia zona din venetia mi s-a parut cartierul evreiesc.
low cost-ul devine din ce in ce mai scump si mai precar in privinta serviciilor si asa limitate.
Sa stii ca Treviso merita vazut. E un oras destul de simpatic si am mancat cea mai buna pizza acolo, la recomandarea unui localnic :). In Venetia am mancat numai pizza naspa dupa cum ai observat si tu.
Partea pe care am vazut-o eu e insipida rau. Probabil are un centru vechi unde poti merge insa e prima oara cand aud de treviso ca loc demn de vizitat.
Da, au un centru vechi care era fortificat, e inconjurat de un canal si pe acoluri a ramas cate ceva din zidurile vechi. Orasul a fost bombardat de americani in timpul Razboi 2, se presupune ca au incurcat targetul ca nu era un obiectiv strategic...
Well, nici deviza "Treviso, un oras care nici macar nu merita bombardat" nu cred ca-i face reclama. Ma rog, de acord, e in umbra Venetiei, nici nu are cum sa dezvolte prea mult turism.
Mie mi-a placut ca am putut interactiona cu oamenii acolo, la Venezia localnicii sunt distanti fata de turisti, au atatia! :)
La Venezia e industrie turistica in sensul rau al cuvantului. Sa fie, multi, sa consume, ia si gondola, ia si masca, nu-ti trebuie da ia-o, ia si sticla...
E nebunie, nici mie nu mi-a placut spiritul turistic de venetia. Dar paralel cu asta, exista o viata artistica si culturala interesanta acolo, e universitatea din Venetia si sunt si multi artisti, muzicieni, apoi evenimente, expozitii... E frumos sa vezi si spatele obloanelor vazute din strada. :)
Eu am stat cateva zile la Institutul Cultural Roman si in rest couch surfing, asa am apucat sa vad si alta fata a Venetiei si Treviso. :)
off topic: doresc sa citesc cate ceva pe blogul tau, poti pune un search box plsssssss!
Ummm, search-ul de sus, blogger nu merge? Sau care e baiul?
Merge dar nu stiam de el :))
Multumesc
Vezi ma ca nu stie lumea de searchboul de sus? Ti-am zis, ti-am zis?? :)))))
Anyway, eu de fapt vroiam sa ti zic ca i feel you cu locul la picioare. Voi plange si eu probabil la urmatorul zbor cu wizz. Trickul meu era oricum sa ma asez la mijloc, unde e usa de iesire de urgenta si e mult loc. Tu nu faci la fel? :D
searchboxul am vrut sa zic :P
Searchboul!!! Ahahahahahaha.
Ummm, locurile la iesirea de urgenta se platesc, stii asta nu?
Ei draci! Cum sa se plateasca? Poate acuma, ca inainte nu era asa... Am stat eu bine mersi de vreo 2 ori :d
Ca de obicei, comentariile sunt cele mai tari! Alexandra, sei grande! :)
Vroiam sa-ti spun si eu ca exista un centru istoric, cu fortificatii si canal, care promite multe dar mi-a luat-o Vera inainte. Nu nu prea esti deschis la nou, nu?
E fain ca ai ajuns in zone in care turistii ajung doar daca se ratacesc. Italienii si-au dat seama ca Venetia, desi traieste din turism, trebuie salvata cumva de el. Sunt pur si simplu prea multi, si nu toti sunt eco-friendly.
Asa cum iti zic. Luxul de a avea loc la picioare se plateste. Mai e o sansa, locurile din primul rand au la fel de mult spatiu la picioare si am impresia ca nu se platesc - dar de obicei sunt luate din prima. Iar chestia asta generala de a alerga sa prin loc nush unde, sa ma lupt cu altii, randul asta e ocupat pentru bunica mi se pare injositoare.
Cum sa nu fiu deschis la nou? Eu, omul cel mai deschis la nou pe lumea asta! Cum zicea un alt mare maestru, a avea prejudecati iti elibereaza mult din timp. Da, prejudecatile in 5% din cazuri te fac sa pierzi lucruri faine, in 95% te scutesc de neplaceri si timp pierdut. Imi place sa vad locuri faine, inca neviolate de turisti dar trebuie sa selectez ce aleg, nu pot sa zic la orice da. Viata e scurta. :) Acuma nah, daca doua persoane (de incredere as putea spune) imi zic ca merita e clar ca nu se poate ignora. Dar bayat pe cultura generala si pe ce am vazut din autocar n-as putea sa recomand decat dusmanilor un sejur la Treviso.
Pentru Venetia nu cred ca mai exista speranta. Nu cred ca mai are alta identitate separata de cea turistica.
Low cost is awful. Well, because it's low cost. Anyways, I am glad you visited Venice despite of all inconveniences. It's a wonderful and colorful destination!
Post a Comment