Diverse

De Paşte am fost şi eu prin urbea natală şi am rupt câteva zeci de minute, spre o oră jumătate ca să merg la pozat. Ce a ieşit, vedeţi mai jos.

Dar, ca să-mi continuu ideile deşirate, iar am venit pe avion cu o celebritate locală. Din grupa oamenilor care nu mă interesează îndeajuns ca să le ştiu numele dar a căror faţă îmi e involuntar cunoscută (adică nu aş vrea, dar o bucăţică mică de memorie e ocupată cu mutra respectivului) din vremea când aveam televizor, doamnelor şi domnilor, Floriiiiiin...Tatulici.

Iberia şi Tarom nu fac casă bună şi pace. Sistemul de online check-in nu e compatibil iar cei de la Iberia au auzit de Flying Blue cum am auzit eu de St. Kitts & Nevis. Ştiu că există dar e foarte departe şi nu văd de ce m-ar interesa. Iar Tarom-ul e bătălia de joc a Otopeni-ului. După ce că ajunge avionul cu întârziere, trage lângă burduf dar nu îl conectează aşa că la autobuz băieţi! Taxa de aeroport e aceeaşi, doar bătaia de joc e extra. Reprezentanta Tarom a bâiguit ceva că e in revizie burduful (nu era că era din cele noi). Atunci e ceva cu Schengen (!?). Interesant cum KLM-ul şi Air France-ul au mereu loc la burduf şi Tarom nu, deşi e baza lor.

Săptămâna trecută am fost expus la ceva mai mult fotbal decât pot să suport. Şi da, peste tot e la fel. Toţi sunt fair play şi toţi cad la pământ parcă loviţi de trăsnet văitându-se şi sperând să-i creadă arbitrul. Mulţi îşi ascund faţa, probabil ca să nu se vadă că-i bufneşte râsul. Până nu văd un peroneu ieşind prin piele nu mai vreau să văd tăvăleli ca în curtea şcolii şi strigăte la arbitru. „Doamna Educatoareeeeee, Ronăldel mi-a pus piedicăăăăăă”.

Oameni buni, e un joc. 11 oameni aleargă după o beşică de animal mort pe care trebuie să o bage între două beţe iar alţi 11 oameni se opun dar toţi se supun unor reguli menite să prelungească jocul şi să-l îngreuneze. Tot ce se petrece pe teren poate fi descris cu un vocabular de maxim 20-30 de cuvinte (minge, şut, gol, arbitru, prost, fault, incapabil etc.) hai 40 ca să fie şi cu înflorituri de genul „ratangiu notoriu”. Expresii ca „verticalitatea jocului” ar trebui sa fie ilegale şi cei ce le pronunţă să fie pedepsiţi pentru port ilegal de limbă.

Analize peste analize după meci, intrigi, cum s-a uitat cutărescu, cum şi-a ratat grav cariera xulescu, ce a zis cutare despre cutare, mega statistici cât a alergat fiecare, câte şuturi s-au dat cu stângul în dreptul. E doar un joc! Faptul că respectivii sunt plătiţi cu miloane ca să bage beşica în poarta adversă dovedeşte cam ce poate media. „Da, vreau să plătesc sute de euro să te văd alergând şi dând cu şutul în porc mort. Ce bucurie îmi trezeşte să văd şoricul acela tăbăcit în poarta adversă. Numai pentru asta trăiesc.”

Bine că există şi momente amuzante gen deficienţii ăia care după ce au câştigat cupa, au trecut cu autocarul peste ea din greşeală, aia probabil merită un 15 secunde de emisie. Moment demn de Watts Zap.

Despre activitatea de suportereală...mă abţin. Fiecare îşi petrece timpul liber cum vrea aşa cum şi eu pot să am prejudecăţi legate de activităţile practicate.

Ah da, era să uit, la piece de resistence! În Galaţi lighioanele au început să-şi revendice teritoriul. Acest fazan a fost pozat traversând strada tacticos pe raza municipiului şi există informaţii cu privire la existenţa mai multor astfel de exemplare neruşinate.

Şi nu numai la Galaţi, am văzut fazani şi în pădure la Băneasa.

În încheiere, apus cu furnal (să nu prind pe careva că zice furnal la hiperboloizii de rotaţie care nu sunt decât turnuri de răcire).