Sindromul Caracal

Contrar părerii probabil generale, cadrul de mai jos nu prezintă un peisaj din Caracal , România ci din Madrid, Spania. Au făcut un drum nou, dintr-un anumit motiv nu s-au putut scoate/muta mai la o parte stâlpii, în consecinţă i-au lăsat aşa, în drum. Asta chiar dacă alături sunt alţi stâlpi pe care ar fi putut fi transplantate firele de pe cele vechi.

Mă rog, de fapt soluţia e îngroparea firelor, nu păstrarea lor pe sus - un coleg polonez venit în Bucureşti l-a poreclit oraşul lui Spiderman, era continuu fascinat de colacii de cable de pe stâlpi şi-i poza de fiecare dată când vedea un ghem de o dimensiune mai mare. Revenind la ce fac spaniolii, un lucru e de apreciat şi anume că drumul nu e deschis circulaţiei, ca să nu apară probleme de genul "Nu ştiu dom'le, eu mergeam liniştit pe stradă şi mi-a sărit un stâlp în faţă!".

Pe această cale îmi cer scuze cititorilor mei din Caracal - m-am folosit de stereotipul cu Caracal fără să-l fi verificat în prealabil. Totuşi, diverse indicii (ăsta, ăsta, ăsta şi cu ăsta) mă duc cu gândul la faptul că sindromul Caracal s-ar putea să existe...