Veneţia – poduri

Citisem undeva la un moment dat câte sunt dar am uitat. De fapt nu e important. Nu prea seamănă între ele şi acoperă gama de la simplu, utilitar la aproape artistic.

Canal Grande are 4 poduri dacă nu mă înşel, cel mai recent nu cred că are 10 ani. Cel mai vechi şi cel mai faimos e Rialto – are câteva secole şi a fost mult timp singurul pod peste Canal Grande. E destul de interesant că au construit un pod atât de înalt şi cu o deschidere atât de mare numai din piatră la vremea respectivă. E destul de lat ca să aibă loc două rânduri de magazine pe el, plus hoarda de turişti care îl populează permanent.

Imaginea e emblematică pentru Veneţia, ştiam de podul acesta cu mult înainte să ştiu cum se cheamă şi unde ar fi.

Alte poduri nu se remarcă prin mărime dar asta nu înseamnă că nu sunt faimoase – de exemplu Ponte dei Sospiri. Momentan zona e în restaurare şi Toyota a sărit cu banul ca să tapeteze zona cu albastru.

Alte poduri din Veneţia, uneori strâmbe, uneori din fier...

...uneori de piatră...

...uneori de lemn...

...uneori din mai multe la un loc, aşa cum e ciudăţenia de lângă Piazzale Roma de la intersecţia a două canale. Există un pod mai vechi de piatră cu două arcade peste care a fost adăugat un pod perpendicular, de lemn care aterizează în partea opusă perpendicular pe un alt pod de lemn, pe care stăteam eu când am făcut poza.

De remarcat – adică poduri care mi-au atras atenţia în mod deosebit – ar fi podul de fier din Murano peste echivalentul local al lui Canal Grande...

...şi un mic pod pe care probabil ar fi dificil să-l mai găsesc din nou. E un pod particular, în sensul că duce spre uşa unei case şi scrie pe el „Ponte Privato” dar mai interesant e că nu are balustrade şi nu e foarte lat. Pe deasupra mai trebuie şi să-l urci şi să-l cobori. Presupun că nu e o idee bună să vii acasă băut şi pe întuneric.

Atât despre poduri în Veneţia. Data viitoare să vedem ce mai putem găsi.