Sticla de Murano. Atât ştiam înainte de a ajunge acolo, că se face sticlă şi că e colorată. Nu ştiam ce e Murano şi aveam doar o vagă impresie de asociere cumva cu Veneţia.
Murano e o insulă ca şi Veneţia, la 1 kilometru de mult mai faimoasa soră mai mare. Aici au fost exilaţi sticlarii din Veneţia după ce se săturaseră toţi de incendiile provocate de atelierele lor. Şi atunci ei s-au supărat şi şi-au creat un brand aparte - sticla.
Legat de asta, o întâmplare amuzantă: vaporaşul care duce la Murano e aproape întotdeauna arhiplin, turiştii formând marea majoritate (trebuie să fie tare simpatic pentru localnici să te îngrămădeşti tot timpul cu hoardele de turişti). Şi cum majoritatea turiştilor sunt şi aerieni, n-au nici cea mai mică idee cât trebuie să meargă, la ce staţie să oprească, etc. Şi stau şi aşteaptă să sara pe mal la primul semn. Într-un din cursele cu care am fost eu, vaporaşul era uşor aplecat pe stânga din cauză că se îngrămădiseră mai mulţi acolo. Trebuie spus că vaporaşul ajunge la Murano dar dă o tură pe canalul principal care taie insula în două făcând vreo 6 opriri dacă nu mă înşel. Dacă e adevărat că prima oprire e Murano, e adevărat şi pentru următoarele dar dacă nu te uiţi pe o hartă nu ai de unde să ştii, turist fiind. Şi oamenii de pe vaporaş ştiu asta şi ca să scape de turişti fac o chestie amuzantă. Când acostează la prima oprire Murano încep să zică "Murano! Murano! Quickly! Vite! Schnell!" la care hoarda se panichează şi se revarsă pe mal. Cei mai agitaţi sunt în cabină şi au impresia că nu apucă să coboare. Şi cum urmăream scena apare de sub punte din cabină o americancă obeză în cârje, urcând gâfâind scările şi întrebând (cu un puternic accent de peste ocean): "Is this for the glass?". For the glass, indeed.
Brandul legat de sticlă e exploatat cât se poate, poţi să cumperi diverse chestii făcute din respectivul material. Mâna Chinei e mereu aproape (medalioanele din prima imagine nu sunt făcute local) şi multe dintre lucrurile la vânzare au ca singură legătură cu Murano faptul că se vând acolo. În sensul acesta în unele magazine sunt indicate produsele care nu sunt italieneşti. În general lucrurile de duzină. Desigur există şi cele one-of-a-kind, făcute manual.
Îmi place că raţa are sânge pe ea :)
Magazinele vând până la urmă o marfă fragilă şi o mişcare greşită între rafturi poate provoca pagube considerabile - de aceea la intrare sunt avertismente prietenoase:
Aşa ca impresie generală, la Murano parcă am văzut mai multe case dărăpănate decât în Burano. Cumva nu a reuşit să mă captiveze cum a făcut-o Burano, chiar printr-o chestie aşa trivială ca nişte culori violente aruncate pe pereţii caselor. Acestea fiind spuse, vă las cu restul imaginilor din Murano.
3 comments:
Si mie mi-a placut mai mult Burano decat Murano. Am impresia ca la Murano merg mult mai multi turisti, desi si la Burano sunt, fiindca e mai cunoscut si unii vor doar sa bifeze...Torcelli este si mai putin vizitat, desi merita din plin.
Is this for the glass? :))))) =))))
Doamne, ce-am mai ras!
Imi aduc aminte ca dupa vreo 2-3 ore de tot intrat si iesit din magazine cu tot felul de sticle care mai de care mai... frumoase/kitsch-oase/simple/complicate am clacat. creierul nu a mai vrut sa primeasca informatii. a fost frumos sa vezi atatea magazine, dar parca prea multe... sunt cam 50% obiecte din sticla frumoase, iar 50%... cel putin nu-s de mine.
ca o paranteza, la noi in tara este un nenea foarte renumit in afara... domnul nemtoi. are si el niste lucrari exceptionale. in afara, este foarte apreciat (normal, ca aia isi permit mai multe ca noi + ca nu-s atat de multi cocalari cu pescarul+mileul pe TV sau cu leoparzi, caini si alte kkturi prin casa).
Post a Comment