Veneţia

Epilog pentru aventura veneţiană, cam tot ce nu a putut fi categorisit intră aici. Păreri, imagini, detalii etc.

Să începem cu începutul. Acelaşi criteriu care face Viena plictisitoare face din Veneţia o aventură. Lucruri care în altă parte sunt simple, aici sunt complicate (livrarea mărfurilor la magazinele care nu sunt la canal de exemplu, îngroparea morţilor şi alte chestiuni de zi cu zi). Sigur, pentru câteva zile toate astea apar învăluite într-o aură de lirism (valabil şi pentru observarea traiului de la munte de către orăşeni obişnuiţi cu ieşitul în club). Peste acest prag devine neplăcut, după părerea mea. Vaporaşele alea sunt teribil de încete de exemplu. Pentru o plimbare lejeră cu aparatul foto de gât sunt perfecte, dacă ai totuşi treabă cred că ar fi de preferat să se mişte mai repede. Desigur se presupune că ai treabă din când în când.

Toate astea fac din Veneţia o destinaţie ideală pentru turism. Fără nici o glumă. Cum ziceam şi altă dată, nu mă duc să sondez punctualitatea autobuzelor într-un oraş, mă duc să am parte de o experienţă aparte - altfel nu aş avea nici un motiv să umblu aiurea.

Veneţia e un oraş construit pe un cadavru, zice un pseudo-ghid citit cu puţin înainte de excursie - ca referinţă la furtul moaştelor sfântului apostol Marcu. Deştepţi veneţienii, mai întâi crează o legendă că Marcu ar fi întâlnit un înger când naviga prin lagună care i-a spus că acesta va fi locul în care îşi va găsi odihna aia finală. După aia tot veneţienii s-au asigurat că profeţia se şi împlineşte.

Acelaşi ghid compară Veneţia cu o pădure răsturnată şi asta pentru că sub toate construcţiile se află arbori. Ei au fost aduşi de la munte pe râuri şi au fost băgaţi cu vârful în jos în mâlul din lagună pentru a servi drept fundaţie. După ce zice cartea, numai sub palatul Dogilor ar fi vreo 10.000. Pare mult chin dar presupun că în vremea respectivă poziţia o avantaja. Astăzi Veneţia e inundată de câteva ori pe an de maree, un eveniment probabil destul de enervant dacă locuieşti în oraş.

Oraşul are farmec pentru un turist, asta e clar. Străzile nu sunt străzi (dacă ţin bine minte există o singură stradă cu numele, restul sunt calle, fondamente etc.). Fondamentele sunt trotuarele canalelor (orice merge pe langă canal e fondamenta).

Casele sunt numerotate consecutiv în cele 6 cartiere aşa că e foarte dificil să înţelegi ceva dacă nu eşti din partea locului. Insula e împărţită în două de Canal Grande, un canal care putea fi trecut cu piciorul doar pe Rialto până relativ recent. Nici acum nu sunt multe podurile.

Toate astea dau un anumit farmec locului care poate fi astfel vândut spre consumare către toate naţiile. Din punctul acesta de vedere Veneţia mi se pare sufocată de turişti şi de industriile pe care acestea le generează. De exemplu mi-a fost foarte greu să găsesc un supermarket însă la orice colţ sunt dughene bucuroase să-ţi vândă la suprapreţ diverse (dar nu foarte diverse, de unde şi nevoia de supermarket).

În Veneţia nu cred că ai cum să fii altceva decât bugetar pentru funcţiile comunităţii, chelner, vânzător de măşti sau barcagiu.Iar să lucrezi pe mal şi să faci naveta mi s-ar părea absurd. Pentru ce, ca să ai posibilitatea să trăieşti într-un oraş care este inundat periodic?

Nu pot să nu o recomand pentru vizitare. Veneţia adică. Amsterdam-ul are şi el canale însă e un oraş complet funcţional cu tramvaie, străzi largi care nu e inundat periodic. Compensează prin libertinaj la substanţe şi moravuri însă nu se apropie de experienţa veneţiană. Am auzit că şi Hamburg-ul ar arde-o dubios-acvatic cu poduri, canale etc. Cred că se apropie mai mult de Amsterdam decât de Veneţia. Aş îndrăzni să zic că Veneţia are categoria ei proprie (una artificială pentru că oraşul nu pare să trăiască din altceva decât turism, dar o categorie separată oricum).

Mai jos, ce nu a încăput până aici...

Apus la San Zaccaria.

Casă mică dar cu grădină cu arbuşti şi şalupă.

Fata cu trandafir care schiţa în liniştea ei lângă San Marco.

Gondolieri la pândă de turişti.

Fondamenta dell'Arsenale.

Cei mai bogaţi oameni din Veneţia îşi permit un lucru foarte luxos - copaci.

Dacă-ţi fură cineva barca nu mai ieşi din casă...

Abrambureală pe Rialto. 95% din marfă e aceeaşi şi nu e produsă ci mai la est de nişte oameni cu ochii mici. Dacă o iei de pe Rialto vei plăti în plus degeaba. Eu personal mi-am luat magnetul de rigoare dintr-un loc obscur nu neapărat din cauza preţului ci din cauză că toate arătau oribil, făcute în bătaie de joc.

Fantomatica şalupă.

Majoritatea caselor au tencuiala lipsă până la o anumită înălţime funcţie de delăsarea proprietarului.

În încheiere, pentru îndeajuns de mulţi bani se face orice. Chiar dacă respectiva campanie nu mă deranjează în mod special, ostentaţia de a agăţa un afiş de asemenea dimensiuni într-un loc atât de cunoscut mă deranjează. Ce să mai urmeze, Vodafone să pună un banner pe Sf. Petru? Sau poate Orange să vopsească turnul Eiffel în portocaliu?

E asemănător cu incidentul (să-i zicem) când o marcă de poşete de fiţe s-a lansat la noi şi ca să anunţe au pus o mare geantă pe statuia eroilor pompieri din faţă de la Mariott - bine, acolo a fost vorba de o mârlănie de proporţii rar întâlnite care nu ar fi trebuit permisă însă, cum ziceam, cu îndeajuns de mulţi bani se face orice.

Aşadar sper că v-a plăcut. De urmat urmează...nimic clar încă (cel puţin nu pentru voi :) ). Promit însă să fie interesant. Răbdare un pic...