Norge: Spre Hammerfest

Da, ştiu, vă aşteptaţi să se cheme "Spre Nordkapp". Ei bine nu încă. Chiar şi după somnul de dimineaţă încă eram mult în avans faţă de program aşa că am decis să fac o surpriză echipei Gunnar şi să merg să-i aştept la feribot – doar ei m-au aşteptat pe mine ca să mergem împreună la Nordkapp, deşi au ajuns în zonă de 3 zile. Am studiat harta şi mi-am dat seama care e feribotul cu pricina şi am pornit într-acolo. Un mic ocol de vreo 100 de kilometri nu-i cine ştie ce. Plus, peisajul promitea, încă de pe hartă.

Într-adevăr, gata cu pustiul. De acum numai sate pitoreşti cu case frumos colorate, toate pe malul fiordului, fiord de un albastru bântuitor. O să revin la ideea cu albastrul altă dată.

Îmi place ideea de a-ţi vopsi şi anexele în acelaşi stil ca şi casa.

Feribotul la care trebuia să ajung era un pic înainte de Hammerfest. Sărbătoarea Ciocanului, ce e asta? Aparent Hammerfest este cel mai nordic oraş din lume (discuţia e complicată, să o lăsăm aşa momentan). Şi ca să vezi, e înfrăţit cu Ushuaia :). Apoi, se poate să nu mergem? Dar e pe o insulă! Şi ce dacă, norvegienii, popor prevăzător (comod?) au unit-o cu continentul printr-un pod de ceva vreme. Atenţie totuşi, e ţinutul renilor.

Bineînţeles, după o cotitură apar şi ei, alergând inteligent în aceeaşi direcţie cu mine.

Am ajuns relativ repede la Hammerfest. Prima oară m-am păcălit cu Rypefjord, o aşezare destul de mare dar care nu e Hammerfest deşi e practic lipită de el şi e o suburbie. După cotitură vine şi Hammerfest. Woo-hoo, cel mai nordic oraş al lumii!

La intrare e un urs polar făcut din ghips sau ceva asemănător şi vopsit stângaci ce debordează de bun gust. Aşa cum se întâmplă cu multe astfel de obiective, toată lumea vrea să aibă o poză cu respectiva arătare. Recunosc, am şi eu poză. N-am înţeles ce trebuia să reprezinte pentru că nu e făcut la scară. Era imens, mai mare ca Zaharia şi era mai înalt ca mine. Eu ştiu că ursul polar e mare şi nu am văzut vreunul live dar parcă nici chiar aşa. Într-adevăr, am întrebat localnici şi mi-au zis că nu sunt dimensiunile corecte.

Hammerfest-ul în sine nu prea m-a primit cu braţele deschise, era în reparaţii capitale şi a trebuit să ocolesc pe străduţe mici. Plus era dimineaţă într-o zi de sărbătoare deci în afară de benzinării nu era nimic deschis. Pa pa magnet cu cel mai nordic oraş.

În caz că vă întrebaţi din ce trăiesc oamenii pe acolo aflaţi că Hammerfest e un centru economic destul de important cu aeroport, industrie petrolieră, un terminal de gaze naturale, cred că au şi un şantier naval şi am văzut şi ceva care seamănă cu bază pentru expediţii arctice. Traficul e pe măsură.

Dar totuşi se apropie ora feribotului drept pentru care mă întorc un pic înapoi şi cotesc pe un drum foarte secundar către Akkarfjord.

Acolo, într-un mic port natural (de fapt lângă) e feribotul.

Portul e casă pentru bărcile oamenilor, un fel de parcare privată naturală.

Despre obsesia norvegienilor cu maşinile americane altă dată. Iată că vine feribotul.

Şi cum se întoarce ca să acosteze văd echipa Gunnar pregătită de acţiune, gata să sară de pe feribot în primul moment. Fac cu mâna, fac şi ei cu mâna. Deşi nu le văd feţele din cauza căştilor, îmi dau seama că zâmbesc. Planul a mers, chiar dacă nu ne-am întâlnit la intersecţia noastră. Suntem la câteva mii de kilometri de casele noastre dar mai avem doar 200 până la Nordkapp. Nordkapp, venim!