Norge: Tromsoe

Am găsit Tromsoe într-o atmosferă de sărbătoare, aşa cum am mai zis, parte din această atmosferă fiind dată de aglomeraţia creată de cei 2000 de pasageri vărsaţi pe mal de nava de croazieră care tocmai acostase. Pentru un oraş de 30.000 nu e chiar nimic o astfel de invazie.

Mâncarea thailandeză e gătită chiar de thailandezi pentru că Tromsoe, aşa izolat şi nordic cum e el, e plin de oameni de alte naţionalităţi. La fel şi Narvik.

Norge: Casele

Casele din imaginile următoare sunt din Tromsoe toate, însă ar putea fi cam de pe oriunde din nordul Norvegiei. După cum vedeţi, lemnul e la putere şi, atunci când proprietarul se simte inspirat, culorile destul de îndrăzneţe. Tot ce-mi trece prin minte este oare cum ar arata casele astea iarna, înconjurate şi acoperite de zăpadă. Evident, aş putea să caut pe Google imagini cu Tromsoe iarna, dar n-ar avea farmec. Oricum aş cam vrea să văd şi o auroră-două...

Acum nu că nu aş avea chef, dar chiar nu prea am multe de zis despre ele. Promit să revin cu text mai consistent la articolul următor. Până atunci...

Norge: KS Norge

KS Norge e unul dintre cele două iahturi regale care mai există azi în Europa. Fiind regal, e oarecum normal să-i dea numele ţării. Simplu şi elegant. Şi este elegant, fără îndoială. Cadoul norvegienilor către regele lor, KS Norge a fost cumpărat în 1947, 40 de ani după ce promisiunea fusese făcută (promisiunea suna ceva de genul „Vino să ne fii rege şi-ţi luăm un iaht”; şi, cu voce mai scăzută „dar mai peste vreo 40 de ani, aşa...”). Lăsând gluma la o parte, până şi copiii de şcoală generală au participat la colecta pentru a cumpăra pe Philante, un iaht britanic din 1937 care în timpul războiului a servit ca escortă pentru convoaie. Regele l-a luat în primire, l-a folosit vreo 10 ani, apoi fiul l-a folosit încă vreo 30 şi acum regele en-titre îl foloseşte şi el, când are ocazia.

Norge: Baie în Nord

Aşa cum am zis, am dat peste Tromsoe într-o atmosferă festivă. În afară de festivalul mâncării thailendeze de pe strada principală, un fel de concurs de bărci cu rame avea loc în port. Şi tot în port, pasagerii de pe un mic vaporaş îşi făceau de cap sărind zgomotos în ceea ce nu putea decât fi apă rece.

Norge: Skudd şi Storm

Primul lucru pe care mi-au căzut ochii când m-am dat jos din shuttle-ul de aeroport au fost aceste două arătări „parcate” în cel mai central loc în portul Tromsoe. Imediat am scos Internet-ul la purtător şi am elucidat misterul. Skudd şi Storm, pe numele lor, sunt două corvete ale marinei norvegiene. Fac parte din clasa Skjold şi sunt cele mai rapide nave militare din lume.

Norge: Bărcuţe

Norvegia are 25.000 de kilometri de coastă aşa că nu e ciudat că navele sunt omniprezente în cultura lor. La televizor am văzut chiar un anunţ din acela de responsabilizare cum avem noi cu centura de siguranţă. La fel şi la ei, numai că la ei se referea la pus vesta de salvare. La ei copii învaţă la şcoală ce să facă atunci când cineva cade în apă (să nu sară după el în apa îngheţată că ajung în statistică), cum se fac nodurile şi alte chestii utile când ieşi cu barca pe mare. În cele ce urmează, imagini din portul Tromsoe.

Norge: Maşini americane

Săptămâna asta luăm o pauză de la poveşti şi vorbim despre lucruri punctuale. Cum ar fi obsesia pentru maşini americane ce pare să fie adânc înrădăcinată în sistemul valoric norvegian. Ieftin nu poate să fie să ai o asemenea arătare şi nici foarte comod. Devine astfel un fel de simbol al statutului. Ciudat, nu mă aşteptam de la acest popor destul de atent cu finanţele să cheltuie bani pe astfel de prostii. Prostii frumoase, dar prostii fără îndoială.

Pohta ce-am pohtit

Week-end-ul ce tocmai a trecut am reuşit să merg în nişte locuri de care am auzit cu ani în urmă. Am avut noroc de vreme bună şi a fost, nu exagerez, fantastic de fain. Pe scurt:

Col Lautaret, 2058m - o trecătoare foarte circulată şi foarte lejeră.

Dacă Lautaret e blândă, Col de Galibier e sălbatică rău. Din Lautaret se urcă până la 2645m, ultimii metri fiind cei mai grei.

Norge: Înapoi la Tromsoe

Sâmbătă dimineaţă, ultima zi pe drumuri cu maşina. Zaharia trebuie să ajungă până în ora 4 la aeroport în Tromsoe iar eu vreau să ajung în Tromsoe să văd oraşul. De la Narvik să tot fie vreo 250 de kilometri până la Tromsoe - lejer având în vedere ce am făcut zilele trecute. Aşa că îmi permit şi să o iau pe drumuri mai pustii.

Norge: Narvik

De când ajunsesem în nord, nu prea am avut contact cu aşezări omeneşti extinse. Prin Tromsoe am trecut ca vântul şi ca gândul, în Hammerfest am făcut un tur cu maşina la 9 dimineaţa şi în Alta am oprit la cumpărături şi la benzină. De asta Narvik avea să fie primul oraş nordic pe care îl vizitam. Nu ştiam exact la ce să mă aştept atunci când mi-am luat rucsacul la spinare şi am pornit la vale (asta pentru că o bună bucată din oraş e cocoţat pe coasta muntelui.

Oraşul are 18.000 locuitori deci nu e chiar aşa mare. În consecinţă nu ai nevoie decât de două picioare pentru a te deplasa. În 5 minute eram în buricul centrului.

Norge: Skjombrua

Ajuns înapoi pe pământ, am continuat spre Narvik. Cei 60 de kilometri de drum urmăresc coasta, uneori folosindu-se de poduri pentru a mai scurta distanţele. O fi fost lumina aceea de după-amiază sau or fi fost peisajele...cert este că această bucată de drum mi-a plăcut foarte mult.

Norge: On the road

După lupte seculare cu propria-mi incompetenţă la editare video, un procesor bătrâior şi o lipsă de timp generală, vă prezint o selecţie de secvenţe de pe drumurile norvegiene. Coloana sonoră e şi ea norvegiană. Cât am fost pe acolo am ascultat radioul şi în general erau un soi de balade de jale şi dor de-mi tăiau cheful de viaţă. Cu o singură excepţie, o melodie pe care am auzit-o pe lângă Alta. N-am idee ce zic copilaşii şi dacă nu exista Shazam melodia mi-ar fi rămas necunoscută. Aşadar, la drum!

Norge: Bognes->Skaberget

Drumul care taie Norvegia de la Nord la Sud, E6, nu e complet. În apropiere de Narvik un fiord destul de lat, Tysfjord, taie aproape complet ţara în două. În capătul fiordului teritoriul norvegian e lat de câţiva kilometri şi e impracticabil. De ce impracticabil? Păi...

Norge: Super drive

Ce face un simplu drum cu maşina de la A la B să devină o experienţă memorabilă? Mă refer strict din punct de vedere al condusului. Să fie vremea? Să fie maşina? Să fie traseul? Să fie compania? În cazul de faţă vremea era fantastică - ca şi în restul săptămânii, maşina era Zaharia – cu care până la urmă m-am împrietenit şi am ajuns la o înţelegere – el nu consumă peste 7 şi eu nu îl bag în fiord, traseul era necunoscut, iar compania… ei bine să zicem că no company is better than bad company. Deci aproape toate ingrdientele pentru o zi excelentă.

Aoleo, păcatele mele, să nu se înţeleagă cumva că mă bucuram că am scăpat de echipa Gunnar! Faptul că am putut să mă întâlnesc cu ei a făcut posibilă toată excursia altfel nu mergeam singur, de nebun, la Cucuieţii din Nord. Mă refeream la alte momente când ai vrea să faci o selecţie printre pasageri dându-i jos din maşină la prima gară.

De fapt, în momentul în care i-am urmărit cu privirea dispărând la prima curbă m-a cuprins un fel de panică. Eram singur, la 3000 de kilometri de casă, în pustietate. “Dacă se strică maşina, dacă mă mănâncă renii?” păreau întrebări valide. Curios cum în pustietatea din Finlanda aceleaşi întrebări păreau ridicole. Aşadar, m-am urcat în maşină şi am pus cap-compas Narvik.

Norge: Cercul Polar

Pe când îmi plănuiam vacanţa, cerinţele care au ieşit la iveală erau să văd midnight sun şi să trec Cercul Polar (ăl de Nord adică). Evident, eu mă gândeam că îl trec de la sud la nord, abia-abia. Până la urmă am ajuns să mă chinui să ajung la el pentru că ajunsesem prea în nord. Vineri dimineaţă, în a 5-a zi de expediţie nordică,  am ajuns în sfârşit acolo, la Cercul Polar.

Norge: Înapoi la E6

Traversarea spre Bodoe durează în jur de 4 ore. Viteza planează în jur de 15 noduri - deci după o oră pe punte totul devine cam monoton aşa că ne-am mutat sub punte, la căldură. Cum ziceam, legănatul valurilor favorizează somnul aşa că după vreo 2 ore ne-am trezit revigoraţi când tocmai intram în portul Bodoe.

După atâtea zile de cvasi-pustietate, mă simţeam ca într-o metropolă. Mai ales că în port era şi o navă de croazieră.

Norge: Moskenes->Bodoe

Feribotul care leagă Moskenes de Bodoe are unul dintre cele mai lungi trasee de feribot din Norvegia. Parcurge puţin peste 100 de kilometri în puţin sub 4 ore. Alternativa fără feribot e de 675 kilometri! Aşadar, aveam motive bune să vreau să fiu pe feribot când acesta avea să plece spre Bodoe doar că nu depindea de mine. Eram, aşa cum ziceam, pe rândul suplimentar.

Norge: Å

Å e ultima literă din alfabetul norvegian. Sună ca un o nazal, o încrucişare între o şi ă. Data trecută vă spuneam că drumul care străbate insulele Lofoten are ca punct terminus Å. Mi se pare un nume potrivit pentru un capăt de drum. Aşa, la noi Dunavăţu de Jos ar trebui să-şi schimbe numele în Z.