Sâmbătă dimineaţă, ultima zi pe drumuri cu maşina. Zaharia trebuie să ajungă până în ora 4 la aeroport în Tromsoe iar eu vreau să ajung în Tromsoe să văd oraşul. De la Narvik să tot fie vreo 250 de kilometri până la Tromsoe - lejer având în vedere ce am făcut zilele trecute. Aşa că îmi permit şi să o iau pe drumuri mai pustii.
După micul dejun am luat-o cătinel pe E6 spre Nord. Fiind sâmbătă şi dimineaţă era destul de pustiu. Opţiunile nu sunt multe în schimb am găsit un fel de alternativă ca să nu mă întorc pe acelaşi drum - un drum secundar prin păduri care trece prin foarte puţine sate - câteva din ele încep cu particula "Over", n-am înţeles de ce. În imagine, Overbygd.
La apropierea de Nordkjosbotn am simţit un început de părere de rău că se termină. M-am obişnuit să fiu pe drum, să măsor distanţele cu indicatorul de la benzină, să îmi vină să opresc din kilometru în kilometru. Şi în plus, nu am apucat să-l scot pe Zaharia la safari, aşa cum îmi promisesem. Dar asta e uşor remediabil, cu primul drum la dreapta.
Linişte şi pace. Într-o oră sau ceva de genul o să fiu din nou în oraş. Dar până atunci, linişte.
La revenirea pe E6, indicatoarele care au dominat zilele trecute. Pretutindeni le vezi pentru că sunt puţinele repere de pe aceste drumuri. La Narvik am fost, la Tromsoe am fost şi mă duc, la Nordkjosbotn deh, e a treia oară când trec pe acolo, la Kilpisjarvi am fost... numai la Kirkenes nu am fost. E intimidant când indicatorul îţi arată Kirkenes 1000+ kilometri. Poate altă dată, împreună cu Vardo şi cu Murmansk.
La Nordkjosbotn opresc iar la Shell unde am făcut primul plin să-l fac şi pe ultimul. Mă rog, vorba vine, pentru că trebuie să dau maşina cu rezervorul pe jumătate, aşa cum am primit-o.
Şi la ei e moda cu lăsat maşina undeva public cu anunţul de vânzare. Vrea cineva un Ford cu motor de 7.3 turbodiesel?
Am parcurs repede cei 50 de kilometri până la Tromsoe - am găsit oraşul într-o atmosferă festivă, două nave de croazieră ancorau în port şi îşi revărsau turiştii într-un fel de invazie paşnică. "Nu mişcaţi, vrem să cheltuim bani la voi! Şi să facem poze".
De data asta am traversat spre insulă prin tunel, nu mai puţin impresionant pentru că tot pe sub fiord trece. Mi-am găsit hotelul, mi-am transferat bagajele şi apoi am mers la aeroport să-l duc pe Zaharia. L-am lăsat în întunericul parcării chior (undeva în ziua a treia pierduse un ochi) şi oarecum prăfuit. S-a descurcat bine, cu toate blestemele mele. Am lăsat cheia la biroul Sixt şi mi-am văzut de vizita mea. Rămâi cu bine Zaharia, fie-ţi casarea uşoară (că mă gândesc că nu mai are mult).
Hello Tromsoe!
No comments:
Post a Comment