Săptămâna asta luăm o pauză de la poveşti şi vorbim despre lucruri punctuale. Cum ar fi obsesia pentru maşini americane ce pare să fie adânc înrădăcinată în sistemul valoric norvegian. Ieftin nu poate să fie să ai o asemenea arătare şi nici foarte comod. Devine astfel un fel de simbol al statutului. Ciudat, nu mă aşteptam de la acest popor destul de atent cu finanţele să cheltuie bani pe astfel de prostii. Prostii frumoase, dar prostii fără îndoială.
Trebuie să recunosc că nu sunt un împătimit al acestor modele. Unele le recunosc după emblemă, altele din cultura generală dar unele mi-au rămas necunoscute. Cum ar fi aceasta neagră.
Dacă eşti un pic mai sărac şi nu-ţi permiţi o maşină americană vintage ca să fii totuşi deasupra maselor poţi să-ţi iei o maşină americană nouă, cum ar fi un Cadillac.
Dacă eşti şi mai sărac, atunci nu-ţi rămâne decât opţiunea cu maşină americană nu tocmai nouă dar nici destul de veche ca să vie vintage. Pe scurt, un hârb cu motor de 6-7-8 litri. Ce naiba, doar avem petrol în mare cât cuprinde.
Maşina mirilor, un Pontiac Firebird cred.
Pe parcursul ceremoniei l-au mutat în faţa catedralei, probabil pentru efect.
Un Chevrolet Chevelle modificat, parcat mai discret.
La un moment dat îşi lăsase luminile aprinse. Deh, maşină veche, nu te avertizează. Îi place să-ţi facă surprize de genul baterie moartă.
Vedeta incontestabilă, un low rider. N-am idee dacă e Cadillac sau nu. A se nota că e scos din garaj special pentru această ocazie, numerele sunt valabile de pe 18 pe 20 iunie :)
Atât despre maşini. Data viitoare, vapoare. Tot Tromsoe.
2 comments:
Mi s-a parut ca in Suedia sunt prea multe masini din State. In Norvegia e si mai si. Eu raman cu masinile facute de europeni. Sunt superbe
Ah, si vecinii lor au acest fetis? Nu stiam.
Post a Comment