Norge: Narvik

De când ajunsesem în nord, nu prea am avut contact cu aşezări omeneşti extinse. Prin Tromsoe am trecut ca vântul şi ca gândul, în Hammerfest am făcut un tur cu maşina la 9 dimineaţa şi în Alta am oprit la cumpărături şi la benzină. De asta Narvik avea să fie primul oraş nordic pe care îl vizitam. Nu ştiam exact la ce să mă aştept atunci când mi-am luat rucsacul la spinare şi am pornit la vale (asta pentru că o bună bucată din oraş e cocoţat pe coasta muntelui.

Oraşul are 18.000 locuitori deci nu e chiar aşa mare. În consecinţă nu ai nevoie decât de două picioare pentru a te deplasa. În 5 minute eram în buricul centrului.

În imaginea de mai sus, Nespălata lor. Gălăţenii înţeleg despre ce vorbesc.

Acolo în centru e şi un bar cu terasă (brrr) cu muzică live. Muzica e din repertoriul internaţional aşa că nu e nimic special. În consecinţă, pas. Frizeria cu tanc e mult mai interesantă.

Exemplarul respectiv e un Hotchkiss H35 franţuzesc, unul dintre cele 9 rămase în toată lumea. Varianta „modifie 39” capturat de germani şi modificat încă o dată.

Tancul nu aparţine de frizerie, evident, ci de muzeul de istorie de alături. Muzeu axat pe al doilea război mondial de fapt. De acolo ştiam şi eu numele de Narvik, auzisem de bătăliile care s-au dat acolo.

Bucăţică de istorie: În dimineaţa zilei de 9 aprilie 1940 începea operaţiunea Weserübung prin care Germania invada Norvegia pentru a preveni o posibilă invazie franco-britanică. Ca parte din această campanie era ocuparea Narvik-ului, port strategic pentru că aici se aduce minereul de la Kiruna, din Suedia. Pe o ceaţă amestecată cu ninsoare, distrugătoarele germane au apărut în Ofotfjord. Apărarea Narvikului era alcătuită din Norge şi Eidsvold, două nave considerate a fi puternice la vremea când au fost construite, cu 40 de ani înainte (!). Germanii aveau ordine să încerce o ocupare paşnică aşa că pe puntea lui Eidsvold s-au dus unele tratative. Pe scurt, norvegienii au refuzat aşa că Eidsvold a fost trimisă pe fundul fiordului cu 3 torpile. Prima şi ultima ei bătălie şi nici nu a apucat să tragă un foc. Jumătate de oră mai târziu Norge a avut aceeaşi soartă. Ancora din faţa muzeului din Narvik e una din ancorele de pe Norge. Asta aşa, dacă se întâmplă să fiţi pe acolo şi nu ştiţi ce e cu ancora aia - că pe plăcuţă scrie în norvegiană.

De altfel presupun că muzeul e interesant, înăuntru e şi o maşină Enigma. Dar la ora respectivă nu era deschis.

Revenind la ce are Narvik prin centru...o ţeapă metalică de exemplu. Nu e la fel de înaltă ca cea din Dublin şi e colţuroasă însă e potrivită ca monument, mai ales în combinaţie cu midnight sun.

Plus, mă pot poza în oglindă...

Din ce am vorbit cu oamenii prin nord, am ramas cu impresia că le sunt recunoscători ruşilor că i-au eliberat de sub germani. Şi faptul că germanii retrăgându-se au aplicat tactica pământului pârjolit şi în nord nu a rămas nici o clădire în picioare nu face decât să adauge la ranchiună. Bine, am oarece rezerve legate de asta, ştiind cum am fost şi noi „eliberaţi” de către ruşi. Oricum, clădirea din piaţa centrală din Narvik ţipă a comunism iar steagul roşu de sus...ce să mai zic, în primul moment am crezut că văd secera şi ciocanul. Abia după aceea am văzut că e emblema Narvik-ului, o ancoră. Chiar şi aşa, tot de comunism îmi aduce aminte imaginea.

Maşini tipice norvegiene :). Am promis că o să vorbesc despre obsesia lor cu maşinile americane (şi asiatice) dar nu a venit încă momentul.

Plimbarea mea a fost destul de târzie, era 10 sau 11 ceasul. Acelaşi sentiment ciudat să vezi străzile pustii deşi soarele e sus pe cer.

Din incompetenţă şi proastă coordonare nu am ajuns la port ci la aeroport (care tot pe mal e) dar unde nu e nimic de văzut.

În schimb am dat de biserică. E destul de nouă, din 1925. Îmi place aşa colţuroasă şi închisă la culoare. Iarna trebuie să fie un contrast interesant cu zăpada.

Mărul discordiei - minereul de la Kiruna. Altfel de ce s-ar bate cineva pentru Narvik? Pentru somon? Kiruna e în Suedia dar e foarte dificil de ajuns acolo şi împlicit şi de plecat cu ceva în spate. În teorie se poate ajunge la Lulea (Lulea, ha ha ha) care e port în golful Bothnia însă portul e mic şi marea îngheaţă câteva luni pe an. Narvik, deşi în altă ţară, e mai aproape. Apele nu îngheaţă aici din cauza Gulf Stream-ului iar fiordul e destul de adânc pentru nave mari. Avute acestea în vedere, o linia de tren Ofoten a fost construită de la Lulea la Narvik şi pe ea se transportă cantităţi serioase de minereu. Fiecare tren are 68 de vagoane şi sunt 20 de trenuri pe zi (30 de milioane de tone pe an). Locomotivele sunt custom-made pentru condiţiile de aici, domnii de la Bombardier au venit cu platforma şi a ieşit modelul IORE.

Interesant e că locomotivele sunt echipate cu un sistem de frânare regenerativ (dacă e să traduc mot-a-mot) şi energia generată la frânarea miilor de tone de minereu când se coboară trecătoarea spre Narvik este de ajuns ca să urce trenul înapoi în trecătoare, gol, la întoarcere.

Gata că v-am zăpăcit cu tancurile, navele şi locomotivele. O să vă spun un despre un loc bun unde poţi să-ţi tragi sufletul. În faţa clădirii sovietice sunt nişte băncuţe. Se aude muzica de la terasă dar nu foarte tare, midnight sun e la datorie şi ai şi indicatoare către alte locuri din lume. 2407 km până la Polul Nord, 2559 până la Varşovia. Ş.A.M.D.

Cineva întreprinzător, probabil după prea multe beri la terasă, a vrut să ia pentru sine indicatorul cu Nordkapp. A reuşit doar să-l îndoaie.

Am lăsat acolo autocolantul deşi puteam să-l scot la postprocesare. Momentan mă limitez la scos mâzgâleli cu vopsea.

Dacă şederea pe bancă mi-a odihnit picioarele în schimb m-a lăsat fără puţina căldură de care dispuneam aşa că am avut nevoie de ceva mâncare caldă. La ora respectivă am găsit doar nişte hot-dog-i de-ai lor, Polse le zice. Se găsesc în orice benzinărie/aeroport/gaură de şarpe. Nu-s răi, aşa pentru o gustare. Şi cum îmi frecam eu mâinile a frig, aşteptând polse-ul, intră în magazin un localnic şi cere două îngheţate la cornet (!!!). După ce pleacă o întreb pe fata de la ghişeu: „Da’ totuşi, nu-i cam frig, de ce ia lumea îngheţată?” Se uită la mine cam contrariată şi-mi zice că nu e frig, e o zi foarte frumoasă în Narvik şi lumea profită. Uoook, să pornim atunci ventilatoarele dacă la 10 grade e cald.

După polse (e şi un umlaut pe acolo da mi-e lene) am mers la culcare pentru că nu eram tocmai odihnit după kilometrii parcurşi în timpul zilei. Iar a doua zi trebuia să ajung la Tromsoe, să las maşina şi să bat şi oraşul ăla în lung şi-n lat. Mă rog, nu eram obligat dar înţelegeţi voi. Pe data viitoare!