Norge: Bonus 3 - Oslo

Luni dimineaţă la prima oră taxiul e în faţa casei. N-am avut de ales. Mă rog, aş fi avut dar ar fi însemnat să merg pe jos cam o oră cu toate bagajele după mine ca mai apoi să iau shuttle-ul spre aeroport. Aşa că un taxi la comun e soluţia în Trondheim, adică îl rezervi în seara dinainte şi ia 3 persoane spre aeroport preţul fiind astfel mult mai mic decât o cursă normală (pentru că totuşi sunt vreo 35 de kilometri).

De data asta zborul Norwegian nu mai are Wi-Fi dar nah, oricum nu aveam chef de browsing la ora aia. Mă trezesc când avionul aterizase deja (sau aşa credeam, pentru că zbura la 1 metru de pistă) şi mă gândesc "hmm, dar ce aterizare lină" moment în care avionul se izbeşte de pistă ca să mă readucă în simţiri. Adevărul e că nu am reuşit să dorm în timpul unei aterizări. Încă.

În gară la Gardermoen trenul expres salută de bun venit călătorii în limbile lor, inclusiv în română. Bine aţi venit!

Am avut câteva ore până pleaca autobuzul spre Rygge. Bagajul l-am lăsat la autogară într-o cutie specială şi am ieşit pe stradă. M-a udat un pic o rafală de ploaie dar până la urmă a ieşit soarele. 

Ca o paranteză, ce nu mi-a plăcut - de fapt m-a scârbit total - a fost prezenţa cerşetorilor români dar nu oricum. Bine, erau şi cei clasici dar erau şi cei upgradaţi. Citisem pe undeva că au găsit o nişă în legislaţie care zice că street performerii sunt artişti (statuile mişcătoare de exemplu) şi nu se încadrează la cerşetorie. Aşa că toate statuile mişcătoare din zona pietonală erau cu buletin românesc dar ştiţi voi, de altă etnie. Mai erau şi cei îmbrăcaţi în Mickey Mouse de exemplu, tot români. Ce a fost şocant a fost o scenă parcă ruptă din Filantropica cu doi "supraveghetori" cu feţe de recidivişti care se mişcau de la o statuie la alta să verifice că totul e în regulă şi să ia din "câştiguri". Şi străinii le tot dădeau bani că e frumos...

Revenind, eu am văzut un Oslo relaxat, era cu o lună înainte de evenimentele de care probabil a auzit toată lumea. Aşadar, imagini dintr-o plimbare scurtă...

Din vremurile în care Tamronul încă mai dădea semne de viaţă.

Gluma cu şampon în fântână pusă în aplicare.

Şi pentru că ceasul arata o oră destul de târzie...

...m-am îndreptat spre autogară. Restul e poveste cu Ryan Air care întârzie cu orele (nu cunosc melodia pe care am auzit că o trompetează când ajung la timp pentru că nu a fost cazul).

Asta a fost cu Norge. A fost frumos, obositor dar relaxant şi încă o serie de alte epitete care nu-mi vin acum în minte. Încheierea asta o scriu departe de casă, dintr-o altă călătorie pe care nu ştiu când o sa apuc să o povestesc (sper să fie anul acesta :) ).