Într-una din discuţiile ulterioare cu Alex şi Andreea mi-au povestit că sâmbătă, în prima zi după ce ne-am despărţit, după ce şi ei au parcurs Atlantic Road şi Trollstigen, au ajuns la un mic colţ de Norvegia foarte fotogenic, numit Norddal. Ca să sublinieze asta, locuitorii de acolo au instalat şi o ramă foto prin care poţi încadra orăşelul de la depărtare şi cu care te poţi poza. Dacă ai noroc, cum au avut ei, poţi prinde şi un curcubeu în cadru.
Ei bine, tot sâmbătă, eu îmi încheiam plimbarea prin Tromsoe în jur de miezul nopţii. Autobuzul mă lăsase aproape de aeroport şi mai aveam un pic de mers până la hotel. Cu ocazia asta am avut şi eu parte de propria-mi vedere cu ramă. Imaginea e foarte potrivită, conţine esenţa călătoriei noastre de câteva zile prin nordul Norvegiei: munţi cu zăpadă, apa albastră a fiordului, case viu colorate, cer senin şi asfaltul drumului toate scăldate de soarele de la miezul nopţii.
Şi atunci am simţit că aventura mea nordică a luat sfârşit. Tehnic nu se terminase, mai aveam o oprire în Trondheim şi câteva ore într-un Oslo încă neafectat de evenimentele de pe 22 iulie. Totuşi, aşa se întamplă de cele mai multe ori pentru mine, călătoria se sfârşeşte în ziua de dinaintea plecării. Ziua de întoarcere nu o percep ca o făcând parte din călătorie, e mai mult o corvoadă pentru că înseamnă întoarcerea la cotidian. De cele mai multe ori am de târât un bagaj după mine şi există mereu grija prinderii unui avion/tren/autobuz.
Astfel călătoria mea pe deasupra Cercului Polar s-a terminat pe la miezul nopţii, în terminalul de autobuze. Restul e doar întoarcerea acasă. La revedere Norvegia! Şi când zic asta, chiar sper să ne revedem.
Astfel călătoria mea pe deasupra Cercului Polar s-a terminat pe la miezul nopţii, în terminalul de autobuze. Restul e doar întoarcerea acasă. La revedere Norvegia! Şi când zic asta, chiar sper să ne revedem.
Uitându-mă în spate parcă nu-mi vine să cred că am reuşit să fac asta, să ajung în locurile alea. Poate de asta şi povestesc unele amănunte aparent neimportante. De fapt ÎMI povestesc.
Cu mulţumiri pentru toată lumea care m-a ajutat şi m-a suportat. Se ştiu ei.
O singură întrebare rămâne. Ce urmează? O întrebare care probabil îşi va găsi răspunsul într-o seară ploioasă de octombrie.
10 comments:
A fost o vara frumoasa pentru multi dintre noi :) Candva (sper cat mai curand) o sa descopar si eu Norvegia...
Mi-a placut la nebunie seria asta din Norvegia. Multumim ca v-ati impartasit impresiile cu noi :-)
Frumoasa incheiere pentru o calatorie pe masura, a carei relatare am urmarit-o cu placere. Poza este cum nu se poate mai potrivita pentru incheiere.
Iti doresc multe alte calatorii la fel de interesante si frumoase si...inspiratie pentru seara aceea de octombrie... (pentru mine personal, ea a inceput deja; dupa o ultima calatorie care va urma in decembrie, am inceput deja sa ma gandesc la cele viitoare:))
Interesant spus. Da, a fost o vara frumoasa. Tu ce faci Anca, te-ai intors din Rusia?
Mersi pentru aprecieri. De cand am fost in Norvegia am mai fost in cateva locuri (scriu asta dintr-o camera cu vedere la lac si cu Alpi in fundal) dar cred ca ajunge pentru anul in curs, o las mai moale in toamna ce vine...
iti inteleg durerea dinainte de intoarcerea in cotidian. este una dintre cele mai chinuitoare chestii, mult mai dura atunci cand chiar ai avut parte de liniste, ai vazut/facut cam tot ce ti-a placut.
si apoi... puf-paf... back into the urban wild. epic.
Frumos epilog ;). Si dupa ce se inchide un capitol, se va deschide altul, la fel de frumos, la fel de asteptat.
M-am intors, acum retraiesc calatoria povestind-o :)
Si eu am citit fiecare episod! Mi-a placut mult Norvegia vazuta prin ochii tai!
Eu inca nu sper la Norvegia (am locuri mai apropiate in care trebuie sa ajung :)) )
Sa ai vacanta frumoasa in continuare, acolo in Alpi (sau cu vedere la ALPI) :)
Misto bai! Bravo! Ma bucur ca ai avut vacanta la care ai visat!
Cat despre urmatoarea vacanta, nu stiu ce aveti voi, dar eu acum cateva zile deja m-am trezit schitand-o pe cea din 2013, nu mai vorbesc de cea din 2012 care e schitata de mult :)))
Nu nu, usurel. Intai 2012 si mai vedem. Oricum parca era vorba sa se termine lumea in 2012 asa ca trebuie ceva frumos.
Post a Comment