Furtuna

Am promis la un moment dat că am de arătat nişte imagini de la o furtună pe care am prins-o. Aşadar...avem furtună în Defense.

Momentul zilei la care a apărut această furtună (apus) combinat cu violenţa ei (uşor ieşită din comun) şi cu locul în care am văzut-o (zgârie-norii sticloşi sunt un bun decor) au dus la o experienţă inedită. În timpul furtunii eram foarte mulţi cei care stăteam la geamuri admirând spectacolul.

Totul a început cu un cer negru-albăstrui care promitea multe.

Norii avansau spre punctul unde eram eu şi asta făcea ca tabloul să se schimbe foarte repede. Cea mai sinistră mi s-a părut etapa în care norul căpătase un aspect de foc mocnit pentru că era luminat cumva de dedesubt pentru că soarele era la apus. Albstrul a lăsat loc portocaliului iar aspectul învolburat al "tavanului" sincer mi-a cam dat fiori (e mai evident în prima imagine din post - fulgere am mai vazut eu, nori negri aşişderea, însă astfel de nori luminaţi în felul ăsta, niciodată).

"Tavanul" a trecut şi el şi a apărut "Nava Mamă", un nor lung şi subţire care avansa cu o viteză incredibilă.

Dar fulgerele...fulgerele...dacă până atunci fuseseră doar nişte flash-uri de lumină, când "nava mamă" a ajuns deasupra s-a dezlănţuit urgia. Fulgerele erau atât de dese încât îmi permiteam să le vânez cu degetul pe declanşator (fără setup special, expunere de mai multe secunde, etc.; oricum nu aveam trepied nici loc să pun aparatul).

Desigur, asta a însemnat multe cadre ratate şi multe fulgere ratate. De exemplu, expunere păcălită de un fulger care a apărut după ce aparatul calculase tot.

Odată cu fulgerele a venit şi ploaia, evident o rupere de nori. Cerul s-a uniformizat într-un portocaliu închis şi eu am fost gonit de la geam (de picăturile de ploaie şi de perspectiva unui fulger bine plasat, pentru că eram la ultimul etaj).