Grandes Alpes: Col d’Izoard – 2361m

Parcurgerea unui pas pe timp de noapte a devenit o tradiţie – nu neapărat alegând să fac asta, mai mult de nevoie. Dacă acum un an treceam Jauffenpass (ce-i drept, ca navigator) şi cu o zi înainte treceam Col de Montgenevre amandouă noaptea, ziua de duminică s-a terminat cu traversarea trecătorii Col d’Izoard noaptea şi pe ploaie. Din punctul acesta de vedere îmi pare rău pentru că am văzut din alte imagini că peisajele sunt destul de aparte (nişte grohotişuri parcă) dar... mai trebuie să mai rămână ceva şi pentru altă dată.

Când încă mai era lumină am trecut prin nişte sate turistice dar nu foarte animate.

Toate cu case perfect întreţinute, o plăcere să le vezi.

Am trecut şi prin satul Chateau Queyras…

…care se cheamă aşa pentru că, surpriză, are un castel. De fapt e cam invers, castelul are un sat în jurul lui dar în fine…

…şi pe ultimele urme de lumină am început urcarea în trecătoare.

A fost o zi faină în care am mers pe autoproclamatul “Cel mai înalt drum din Europa”, am făcut raliu pe Col de Turini, era să-mi las ciolanele (fumengânde) pe Colle di Tenda şi am traversat şi cea mai înaltă graniţă din Europa. Traseul îl vedeţi mai jos.

A doua zi am pornit spre Grenoble unde aveam să petrec o jumătate de zi. Vremea nu mai era aşa fantastic, cel puţin în munţi. Am oprit un pic în trecătoarea Col du Lautaret.

Avem şi o reclamă la Duster :)

Ca ponturi de intermezzo (că seria Grandes Alpes nu s-a terminat, o să urmeze partea a doua, zic eu mai faină):

Ce am învăţat din zilele astea e că nu ştiu să estimez corect timpul. Aproape în fiecare zi am depăşit cu 3-4 ore timpul pe care îl estimasem – fără nici o urmare pentru că nu trebuia să ajung nicăieri. Pe un astfel de traseu viteza medie nu poate să depăşească 50 decât dacă faci raliu şi nu opreşti mai deloc. Cu opriri de poze, nevoi şi altele o să scadă binişor sub 50. Cum totalul e undeva la 500 de kilometri, o împărţire simplă vă dă timpul. Dacă nu sunteţi pregătiţi să petreceţi atâta timp în maşină sau aveţi pasageri în maşină atunci aş zice că traseul nu e pentru voi (cel puţin nu în forma asta).

Drumurile respective sunt până la urmă periculoase. Cele mai multe nu au parapeţi de protecţie şi o neatenţie poate avea urmări deloc plăcute. În plus ele sunt populate de biciclişti şi motociclişti care au o plăcere sadică să taie curbele – plăcere care se poate dovedi şi masochistică pentru ei dacă tu nu eşti atent. Plus că nu o fi vina ta dar se duce naibii toată vacanţa dacă trebuie să dai cu subsemnatul. La fel, unele dintre drumurile menţionate mai sus implică anumite manevre delicate care presupun o stăpânire a vehiculului bunicică (curbe foarte strânse, plecări din rampă pronunţată, dat cu spatele în spaţii înguste etc.). Dacă nu sunteţi siguri şi mai ales aveţi o maşină de închiriat pe care o cunoaşteţi de câteva ore, poate e mai bine să nu. Condiţiile meteo sunt de asemenea schimbătoare şi nu e exclus să trebuiască să navigaţi pe un drum îngust cu prăpastie în stânga sau dreapta şi cu vizibilitate câţiva metri în faţă pentru că e ceaţă/nor.

Un GPS este esenţial pentru că de multe ori e un sens giratoriu pe care direcţiile indicate sunt necunoscute pentru că vorbesc despre satele imediat următoare. Uneori e posibil să vezi indicator spre ce te interesează dar nu întotdeauna. Tot nu întotdeauna trebuie să te încrezi în ce zice GPS-ul. E făcut de un om şi prin definiţie e imperfect. Nu ştie să-ţi citească gândurile şi foloseşte doar nişte criterii inflexibile (cel mai tare mă enervează când am un traseu pus şi vreau să fac un detour că am văzut un drum fain. “Prostule, ce faci, ti-am zis la dreapta. Hai întoarce. Întoarce acum. Acum, dreapta, dreapta! Tâmpitule ai ratat-o. Nu mă asculţi? Hai că mai ai o şansă, întoarce la următoarea. Fii pregătit…acum! Băi eu nu înţeleg, ţi-am zis să întorci. Hai te rog întoarce! Te rog frumos ia-o pe următoarea la dreapta. Hai ca trebuie să ajungem la X. Acolo ai zis ca vrei să ajungi. SI EU TE VOI DUCE ACOLO! DREAPTA ACUM! Eşti un bou, nu mai vorbesc cu tine.”) Deci trebuie folosit cu moderaţie şi niciodată crezut pe cuvânt. Trust, but verify. Cel mai bine e să ai o hartă în cap cam unde eşti şi unde vrei să ajungi, în mare.

Acestea fiind spuse, vă urez drum bun.