Grenoble - Bastilia

Aşa cum explicam altă dată Grenoble are, ca orice oraş care se respectă şi are cel puţin un deal, o cetate pe respectivul deal. E util - vezi de departe inamicii, ăia obosesc cât urcă, tu le mai arunci o bolostâncă în cap, treburi din astea administrative. Toate astea în timp ce ai privelişte. Grenoble nu e diferit, cetatea se numeşte Bastilia şi e cocoţată pe un deal deasupra centrului vechi, unde râul face un cot (astfel că până se decide inamicul pe unde să treacă râul - şi în timp ce - poţi să-i dai şi cu bombarda în cap de sus).

Râul e Isere-ul şi are o relaţie tumultoasă cu oraşul. Nu degeaba au statuie în care oraşul e reprezentat ca un leu şi râul ca un şarpe (pe care leul îl bruschează).

La Bastilia se urcă cu telegondola despre care v-am povestit – Les Bulles. Desigur există şi varianta clasică, la picior dar eu nu am avut timp. Am prins o zi faină – deşi soarele bătea un pic cam tare.

Prima impresie e că Grenoble e uriaş – se întinde în toate direcţiile ocupând toată valea. Cumva nu mă aşteptam să fie aşa mare.

Ce se poate vedea de sus: prefectura (parcă aşa ţin minte).

Partea cu construcţii vechi.

Uuu, dar ce avem aici, comunism? :)

Nuu, avem proiecte rezidenţiale, vă rog.

Piaţa Victor Hugo dacă nu mă înşel. Copacii ăia arată mai bine de sus decât la faţa locului.

Hmm, trebuie investigat ce e cu ţeapa aia.

Am urcat şi pe platforma de observaţie dar nu am putut sta prea mult din cauza soarelui.

Mi-am luat nişte puncte de reper (cobor, trec parcul, uşor la stânga, uşor la dreapta, stânga mult, la naiba găsesc eu o staţie de autobuz cu hartă) şi am zis că merg să investighez ce e cu ţeapa.

La coborâre am pierdut un pic de timp pentru că bulele alea au 6 locuri fiecare dar grupurile au idei proprii despre cum trebuie să se distribuie şi nimeni nu controlează aşa că se întâmplă să plece cu două persoane în loc de 6. N-ai cu cine.