Les Bulles

Grenoble, fiind un oraş aproape la munte, dispune şi de o fortăreaţă. Bastilia îi zice, ca aia de cade în fiecare an pe 14 iulie. În cazul acesta, fraier să fii să ai cetate şi să nu faci teleferic până la ea. Şi dacă tot îl faci, de ce să nu-l faci aşa, mai special? Nu ştiu, în formă de bule de exemplu.

Nu e cine ştie ce urcare (deşi cred că minim un sfert de oră tot faci pe jos) dar când vezi drăciile urcând pe sârmă imediat zici “Trebuie să mă dau cu asta! Trece pe deasupra râului, e panoramic, vremea e bună. Pfuai, rezervaţi-mi locul.”

La apropiere vezi că de fapt e foarte asemănător cu o telegondolă numai că gondolele sunt grupate şi în formă de bulă.

Biletul nu e foarte scump (6 euro parcă dus-întors), nu era coadă mare, aşa că m-am dus. În timp ce se închideau uşile am început să regret. Tot ansamblul e vechi din anii 70 parcă şi îşi arată vârsta. Bulele sunt foarte mici, încap 6 persoane dar aşa cam cu forţa.

Văzute din afară arată foarte ok dar câng ajungi înăuntru şi vezi tabla îndoită, uşile care abia se închid, Plexiglas-ul îngălbenit şi alte asemenea începi să te întrebi cât mai ţine.

În plus, văzut de sus, au un stil aparte de lăsa cablul în jos, cam ca la telecabină.

Cât am stat eu sus s-a şi oprit o data, nu ştiu care era problema dar au stat aşa vreo două minute.

Cert e că sunt un fel de emblemă a oraşului. Sunt sigur că există o revizie pe care trebuie să o treacă periodic dar nu m-aş da prea des cu respectiva instalaţie. M-aş mulţumi să o privesc.

Atât cu Bulele, data viitoare un pic de Grenoble.