Grandes Alpes: Splugenpass – 2113m

Condusul poate fi o corvoadă în anumite momente. Pentru unii, e o corvoadă permanentă dat fiind numărul de lucruri la care trebuie să fie atenţi. Dacă aţi mai citit pe aici, ştiţi că pentru mine în anumite momente condusul e o metodă de relaxare. O categorie aparte sunt drumurile de noapte pustii. Te concentrezi pe pata de lumină din faţă şi nu mai există altceva. O categorie şi mai aparte e un drum de munte pustiu, parcurs noaptea. :)

Grandes Alpes: Oberalppass – 2046m

Ultima dintre „surori”, Oberalppass face trecerea spre valea domoală care coboară spre Chur. Destul de ciudat, văd şi trenul urcând spre pas. Cătinel, dar urcă. Ce care ciudat pasul acesta este un far. Da, un far din acela de la malul mării. Este evident că e farul de la cea mai mare altitudine din lume. Explicaţia este că de aici începe bazinul Rin-ului – apa care o ia în jos pe panta muntelui va ajunge până la urmă la Rotterdam. De fapt există şi un plan să aducă o barjă de la Rotterdam până la Basel, cel mai avansat punct navigabil în amonte, să o taie în bucăţi şi să o aducă lângă far. Da, cred că ar avea un efect interesant.

Dar până la far...o luptă mică cu GPS-ul, acest duşman laş care loveşte când te aştepţi mai puţin. „Da da, mergi înainte, aşa, aşa...”

Grandes Alpes: Gotthard Pass – 2091m

Drumul care coboară dinspre Furka ajunge pe un fel de mic platou unde e o intersecţie – la stânga, cum am văzut, e Teufelsbrucke şi Elveţia, în general. În faţă e Oberalp şi tot Elveţia. În dreapta în schimb e Gotthard şi Italia. Hmmm, decisions, decisions. O să aleg...pe toate trei. E rândul lui Gotthard.

Grandes Alpes: Teufelsbrucke

În traducere Teufelsbrucke ar însemna Podul Dracului. Numele este destul de comun şi desemnează o categorie de poduri care au fost făcute în Evul Mediu şi de care sunt legate anumite legende, asemănătoare între ele. Podurile acestea au aspect similar, în sensul că sunt din piatră şi se bazează pe conceptul „cheii de boltă” ceea ce pentru omul de rând al secolelor trecute era un mister. Cum de nu se dărâmă podul şi mai ales cum a fost construit? Legendele au toate ca punct comun faptul că însuşi diavolul a fost chemat să construiască podul pentru că oamenii nu ar fi reuşit.

Grandes Alpes: Furka Pass – 2436m

Furka pare să fie sora mai mare dar mai nepopulară a lui Grimsel. Dacă vă amintiţi, la coborârea de pe Grimsel se vede urcând drumul spre Furka ceea ce înseamnă că sunt foarte aproape unul de altrul. De fapt, aici e un fel de pol al pasurilor pitoreşti (Grimsel şi Furka chiar unul lângă altul, Nufenen şi Simplon ceva mai departe spre sud-vest, Oberalp şi Gotthard mai spre est, Susten mai la nord). Dar să rămânem la Furka...

...şi asta pentru că înainte am bălăurit un pic spre Simplon şi Nufenen, enervându-mă. Nu aveam harta de hârtie la mine şi GPS-ul e fără speranţă la chestiile astea. Dacă nu reţii conturul drumului perfect, nu ai cum să recunoşti unde e un pas pentru că de obicei nu sunt trecute. Astfel eu am citit greşit harta şi am decis că Simplon e prea departe (şi era, 60 de km) şi în consecinţă nu am mai mers. Ce nu am înţeles eu din hartă era că Nufenen, pe care chiar voiam să îl văd, era mult mai aproape în direcţia respectivă (eu aveam impresia că e spre est). Am descoperit asta abia seara la hotel aşa că Nufenen şi Simplon rămân pentru altă dată. Oricum probabil sunt urâte :).

Grandes Alpes: Panoramastrasse Oberaar

Să continuăm aşadar cu plimbarea prin Alpi: articolul de faţă e un fel de bonus la articolul precedent cu Grimsel Pass. Asta pentru că, aşa cum spuneam, de undeva din pas se desprinde un drum misterios (pentru că era învăluit în ceaţă) despre care nu se înţelege mare lucru. Dacă Oberaar e un nume propriu care nu zice mare lucru, Panoramastrasse ar trebui să vorbească clar pentru majoritatea.

Nu mă ghidam după un program foarte strict însă nici nu puteam să rămân toată ziua într-un loc. Totuşi promisiunea numelui plus indicatorul care spune că nu ai voie să intri pe drum decât în primele 10 minute ale orei mi-au stârnit interesul – cu toate că vremea nu promitea nimic bun. Unde duce drumul? De ce numai în primele 10 minute? Cu aceste întrebări în minte, m-am aşezat la semafor.