Drumul care coboară dinspre Furka ajunge pe un fel de mic platou unde e o intersecţie – la stânga, cum am văzut, e Teufelsbrucke şi Elveţia, în general. În faţă e Oberalp şi tot Elveţia. În dreapta în schimb e Gotthard şi Italia. Hmmm, decisions, decisions. O să aleg...pe toate trei. E rândul lui Gotthard.
Gotthard Pass are o istorie îndelungată, aşa cum spuneam în episodul trecut. În afară de mica problemă cu podul, e destul de uşor de trecut. Drumul vechi, pavat, se menţine şi acum şi se poate circula pe el dacă nu de deranjează hurducăiala. Există şi un drum nou mult mai lat, curbe largi şi în general modern. Există de asemenea un drum şi mai nou decât acesta şi anume tunelul rutier de 17 kilometri care trece pe dedesubtul muntelui (al treilea ca lungime din lume). E adevărat, tunelul de cale ferată de 15 kilometri e construit de la 1882. Acum se lucrează la ceea ce se cheamă Gotthard Base Tunnel care atunci când va fi terminat va fi cel mai lung tunel de cale ferată din lume cu 57 de kilometri. Început din 1996, ar trebui să se termine în 2016.
La urcare am luat-o pe drumul nou, cel lat şi neted.
Nu e mult de mers pentru că Andermatt, unde e intersecţia de care spuneam, e deja la 1500 de metri altitudine.
Drumul nou trece oarecum nepăsător pe lângă grupul de construcţii şi lacul care marchează cel mai înalt punct.
Da, ştiu, e altă cifră pe panoul acesta faţă de prima poză/titlu.
Pentru a ajunge la clădiri se iese de pe drum. Se găseşte un loc de parcare...
...şi se cască gura. Din păcate la momentul respectiv nu aveam în minte harta (a doua greşeală de acest gen din ziua respectivă) aşa că nu mi-am adus aminte că pe partea spre Italia este Via Tremola, o parte foarte sinuoasă din drumul cel vechi. Eh asta e, altă dată. Totuşi îmi pare rău că nu am rămas mai mult acolo.
O maşină de epocă pe care am depăşit-o la urcare – se ţine bine bătrânica.
La coborâre mi-am făcut de cap şi am apucat pe drumul cel vechi. Audi-ul e Audi dar şi piatra cubică e piatră cubică, ca să zic aşa.
Vremea devenise uşor morocănoasă şi nu prea ştiam la ce să mă aştept. Tot ce ştiam era că patul e la 100 de kilometri spre est iar între mine şi el stă Oberalppass. Uuu, dublu P, tre’ să fie fain.
2 comments:
Unde-i bre dublu P-ul?
Oberalppass :)
Post a Comment