Şi a fost 2012...

Cam rollercoaster-ish el, aşa...dar "Best Year Evah!" De fapt, nu ştiu dacă nu cumva sunt legate. Oricum, "Exceeded Expectations", ca să folosesc argou corporatist. Un pic îngrijorător aş zice, pentru că va fi greu pentru 2013 să-i calce pe urme.

Nu fac sumar pe unde am fost, ce am făcut, cât am vizitat şi nici cât am slăbit, cât am câştigat, cât am economisit. De asemenea, nu împărtăşesc "resolutions".  "Whatever you do, don’t congratulate yourself too much or berate yourself either – your choices are half chance, so are everybody else’s".

 

Ce pot spune e că am învăţat că "Journeys are made by the people you travel with". And I am on a journey. Să vină 2013, zic!

 

BIAS 2012: Ze people

O zicală din bătrâni spune că nu e bine să te prindă Anul Nou cu RAW-uri ne-editate aşa că mi-am făcut timp zilele astea şi am terminat şi concediul dar şi restanţe mai vechi, cum ar fi mormanul de cadre rezultat de la BIAS 2012 din iulie. Aşa că, încet-încet, vor apărea aici şi imagini cu avioane. O chestie e clară: trebuie să învăţ să fac portrete...

Craciun Merrycit 2

Toate cele bune vă transmit de pe malul Dunării - a bit nippy, I must say, dar altfel plin de lucruri frumoase cum ar fi cârnați făcuți în casă, prăjituri și, dacă ești dispus să cauți un pic prin oraș, un tricolor format din brazi.

Nu e acesta postul de adio pentru 2012, mai trebuie să-mi cumpăr o riglă ca să pot sa trag linia și să fac calculele. Anul trecut am promis că fac o retrospectivă video pentru 2011 și nu m-am învrednicit. Ce reușesc anul acesta...vom vedea.

Citibank vs ING

Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe, acesta este un articol legat de travel. Legătura? Atunci când călătoreşti ai nevoie de bani şi de cele mai multe ori ei sunt pe un card. Nu este un articol pentru SEO, este pentru travel, mă-nţelegeţi. Wink, wink, nudge, nudge.

Disclaimer: aritcolul se bazează pur pe experienţele mele avute cu produsele pentru persoane fizice de la cele două bănci şi poate să nu reflecte complet realitatea.

Painted Veliko Tarnovo

Cineva e decis să înfrumuseţeze oraşul cum ştie el mai bine. Unele mi se par chiar reuşite.

Kaiserlich und Königlich: Edelweisspitze

Urcarea dinspre nord pe Grossglockner Hochalpenstrasse (de acum încolo GHAS dacă mai e cazul, că mi-e lene să scriu) e un pic plictisitoare, drumul se agaţă de marginea unei văi şi merge destul de mult prin pădure. La capătul văii însă începe o urcare susţinută cu 18 turnante la capătul căreia e un fel de şa şi nişte cabano-restaurante. La stânga însă e un drum spre Biker's Nest. Ce dacă Furia Verde are 4 roţi? Să mergem zic!

E o fundatură de drum - un fleac, o parcare la 2571 de metri altitudine de unde se poate arunca o privire la 360 de grade. Nu vă duceţi că e urât. :)

Kaiserlich und Königlich: Grossglocknerhochalpenstrasse!

Phew, şi eu care credeam că Transfăgărăşan e greu de pronunţat. Grossglockner Hochalpenstrasse e tot ceea ce vrea Transfăgărăşanul să fie şi nu poate.

Moldoveanu Hochkarpatenstrasse mai are de tras dar am nişte idei de îmbunatăţire luate din plimbările mele pe hochalpenstresse-uri. 

Buzludzha 2012 - опасен обект

Acum doi ani am fost prima dată la Buzludzha. Anul acesta de 1 Decembrie am ajuns iar la Buzludzha într-o expediţie mai lejeră, poate mai puţin frunctuoasă (o să vedeţi de ce) dar cu mai mult timp pentru reflecţie.

Kaiserlich und Königlich: Kaprun Reservoirs

Următoarea atracţie pe listă în Kaprun: lacurile de acumulare. O amenajare hidrografică complexă unde oamenii s-au gândit că pot să scoată un ban şi lăsând turiştii să caşte gura. Mai o poză fancy, mai o menţiune cu "cel mai lung lift oblic din lume" şi turistul e vrăjit.

Punctul de plecare e doar un pic mai sus de staţia de telecabină - deşi nu e foarte clar, există o parcare pe 10 niveluri ascunsă în pădure, gata să preia toate maşinile.

Kaiserlich und Königlich: Down we go

What goes up must come down - adică în cazul de faţă, noi. Am zăbovit destul pe lângă Kitzsteinhorn, mai sunt şi alte lucruri de văzut în zonă. Dar până atunci să coborâm...

Un prieten are o teorie legată de motivul pentru care prin geamurile de telecabine nu se vede niciodată bine. Dincolo de toate frunţile şi nasurile soioase care se lipsec de ele, vara ele sunt folosite la transportul urşilor pe munte. Acestea, fiind animale sălbatice se sperie şi se agită, zgâriind astfel plexiglas-ul.

Ghidul Miscellanea de succes în travel blogging

Observat-am că numărul celor care aspiră la statutul de formator de opinie pe domeniul călătoriilor a crescut în ultima vreme aşa că mă simt cumva dator să împărtăşesc din vasta-mi experienţă. Luaţi aminte! Acesta este un plan simplu în 9 paşi (puncte?) care va aduce un număr sporit de fani pe feistube, trafic, oferte de la companii înnebunite de mirosul de trafic şi glorie generală.

Clinceni - Up, up and away!

Duminică pe la amiază - telefon: "E vreme bună, azi zburăm". Prea bine, spre aerodrom atunci. Clinceni, ţine-te bine că venim. Imediat ce găsim drumul corect, that is.

Odată ajunşi acolo, agitaţie mare ce se afla pe pistă şi în aer. Odată la câteva minute ateriza sau decola un avion. Nu vă imaginaţi ceva gen Heathrow, însă activitate este.

Kaiserlich und Königlich: Top of Salzburg

Ultimul tronson de telecabină urcă în coasta Kitzsteinhorn-ului la o clădire aşezată precar pe coasta muntelui. E acolo din 1966 când s-a deschis această telecabină. Platforma e la 3029 de metri ceea ce îl face cel mai înalt punct din landul Salzburg, punct care poate fi atins de Turistus Comodus. Adica noi. De unde şi denumirea un pic exagerată de Top of Salzburg.

Kaiserlich und Königlich: Chiţ, chiţ, Kitzsteinhorn

Prima zi de Austria a început cu vreme foarte bună - de-mi venea să sar la volan în pijamale. Numai că între timp era nevoie de unele formalităţi în aşteptarea cărora am luat micul dejun.

Pe urmele Asenilor

Ultima bucată dintr-o zi frumoasă de august - plimbare pe străduţele mici din Veliko Tarnovo cu punct final la monumentul Asenilor.

Kaiserlich und Königlich: Go west

Duminică - zi de sacrificiu, 1100 de kilometri de parcurs. Am plecat când s-a crăpat de ziuă şi am oprit după 50 de metri la Petrom pentru gaz. And then we were promptly lost...

Jazz şi avioane

O combinaţie inedită aş zice. Un eveniment menit să ajute la strângerea de fonduri pentru Muzeul Aviaţiei ţinut - unde altundeva? - la Muzeul Aviaţiei. Dat fiind anotimpul scârnav care face ca soarele să apună după-amiaza, am avut ocazia să vedem exponatele noaptea.

Kaiserlich und Königlich: Cluuj contd.

Lăsasem povestirea în Piaţa Unirii. Grupul statuar al lui Matei Corvin e frumos dar nu ţine de foame. Aşa că trebuia să găsim repede o soluţie.

Kaiserlich und Königlich: Cluuj

N-am fost niciodată la Cluj. Ştiam că există din manualele de geografie şi de la ştiri dar spre ruşinea mea nu am fost niciodată. Data trecută când am plecat spre vest cu maşina am ieşit prin Arad. Adevărat, prin Cluj e mai lung drumul dar Aradul îl văzusem data trecută aşa că...

Biutiful

Miscellanea, latura mondenă. Nu, nu m-am apucat de review-uri de localuri, doar s-a întâmplat să ies în oraş cu aparatul la mine. De când n-am mai fost prin centrul vechi s-au schimbat lucruri maică. Nu, aglomeraţia e aceeaşi. Mă refer la faptul că au mai apărut cârciumi. Unele din ele sunt chiar Biutiful.

Bartislava

Sic! Aşa scrie pe tricourile chelnerilor din Slovak Pub. Nu ştiu dacă asta e intenţia dar impresia pe care o lasă e că "Nu prea e nimic de făcut la noi dar iată cât de ieftină e berea". Aşa cum la Bucureşti e "Nu prea e nimic de făcut la noi dar iată ce fete frumoase avem".

Kaiserlich und Königlich: Spre Kolozsvar, Erdely

Iată că a venit vremea să intrăm şi în acţiunea numită concediu 2012. Primul concediu adevărat de două săptămâni - acum eu ştiu că suna hilar privit din perspectiva unora care şi-au luat lumea în cap şi traversează America de la nord la sud (de exemplu) dar asta am avut, cu asta lucrăm.

Sâmbătă dimineaţă, după ceva peripeţii cu yala şi un bagaj făcut în grabă (aveam să descopăr mai târziu ce uitasem) am pornit spre Kolozsvar.

Velikotarnov-ing

Miercuri 15 august, zi liberă de la mai mari, ce să facem? Casco proaspăt făcut cu valabilitate peste tot în lumea civilizată aşa că încolonarea către Veliko Tarnovo!

Castelul Hrad

De treci codrii de aramă, de departe vezi albind...castelul Hrad din Bratislava. E cocoţat pe un deal şi arată mai mult a castel de unde să te uiţi la supuşi de sus decât ceva belicos. Renovarea recentă i-a dat haina albă, altfel el era un mult mai normal maro murdar.

Apus la Arbanassi

Nu o să mai aibă nici o noimă ordinea articolelor aşa că pot să continui liniştit cu ce vreau eu. Adică cu un meraviglioso apus la Arbanassi după o la fel de frumoasă zi.

Cred că am făcut vreo 150 de cadre numai la acest apus. Nah, fenomene ciudate, inele pe cer...

The return of the tram

Vă mai amintiţi tramvaiele cehoslovace de care povesteam anul trecut? Ei bine, s-au întors. N-ai cum să nu le remarci, sunt roşii de cele mai multe ori. Iar eu am petrecut mult prea mult timp în ele în cursul şederii la Bratislava...

Equestria

Ca orăşean crescut la bloc, unde singurele vietăţi erau turturelele de pe pervaz, păstrez un respect aparte pentru interacţiunile cu animalele mai mari decât mine. O să spun că sunt precaut (ca să nu zic direct că mi-e frică). Caii au un loc special rezervat, dat fiind că i-am întâlnit în aproape fiecare carte citită când eram mic. Mereu m-am întrebat cum e să controlezi un animal de jumătate de tonă care până la urmă are o voinţă proprie. Acum ceva timp am avut ocazia să mergem la Equestria - măcar să vedem cum fac alţii asta.

City of Ghosts

Era martie şi vorbeam cu un coleg despre un posibil proiect. Conversaţia s-a încheiat cu "I hope to see you in Bratislava...city of ghosts". Mai prin iunie ne-am întâlnit în Bratislava şi aveam să văd cum e cu City of Ghosts. Aşadar... Bratislava noaptea!

Nessebar

Cu o rodie (cumpărată din piaţă din Kotor şi uitată în frigider de 3 săptămâni) în braţe, am o dilemă. Să editez din pozele noi sau să scriu despre cele vechi? 

Am auzit relativ recent de Nessebar - o insulă mică legată de ţărm printr-un istm, oraş vechi, mare, etc., etc. Poi se poate să nu mergem? Se poate, mai ales dacă estem ocupaţi. Aşa că după aproape doi ani de la idee iată că vine şi implementarea într-un week-end de iulie.

Kaiserlich und Königlich: Intro

Din ciclul "Nu vreau nimic, doar mă laud" vă prezentăm episodul "M-am întors din vacanţă". Primul concediu adevărat de două săptămâni legate. Un pic cam mult timp petrecut în maşină dar multe locuri văzute. Şi pentru că e la modă anul acesta (ha ha), am ales Balcanii dar nu numai. Am cam umblat pe teritoriul fostului imperiu Austro-Ungar de unde şi titlul seriei (Habsburgeală sună aiurea aşa că am renunţat la idee, deşi sună mai românesc). Aşadar, o imagine de ansamblu...

...şi, ca avanpremieră la ce urmează, un mic preview. 

Nessebar noaptea

Respir cu greu de sub mormanul de RAW-uri ce mă apasă după revenirea de pe meleaguri străine. În ideea de a mai uşura încărcarea, să dăm drumul la întâmplari mai vechi, deja procesate...

Aţi ghicit, nu am timp de text. Îmi voi da cu părerea despre acest Ibiza bulgăresc ceva mai încolo. Până atunci, nişte poze de noapte (printre puţinele care au ieşit acceptabile). 

Ţuţuiatu'

Nu-mi place sonoritatea numelui dar e românesc. Ţuţuiatul e celălalt nume al celui mai înalt vârf din munţii Măcinului. Cu cei 467 de metri ai săi e un gigant - la vest de el nu mai e nimic mai înalt decât el cam 100 de kilometri. Am mai fost acolo cu alte ocazii dar m-am referit la el ca vârful Greci sau acoperişul Dobrogei. Acum câteva week-end-uri am mers din nou, pe alt traseu.

Burgas

Am auzit de Burgas acum mult timp, era hăt departe pe drumul spre turci şi cine avea relaţii şi bani putea să meargă acolo la mare (nu la noi la Neptun). E doar o senzaţie, nu ştiu de la cine, când şi cum s-a format părerea asta. Vara asta am mers să verific ce şi cum.

Măgura

Mâine e ultima zi de vară. Unde a trecut? - nu ştiu. De fapt primele frunze îngălbenite alergau în faţa mea pe Maniu într-o noapte de iulie când mă întorceam de la mare aşa că trecerea calendaristică e doar o formalitate.

Unul dintre episoadele de vară cu care am rămas dator este cel cu Măgura. Aşadar...Măgura!

La skeet

O fi o obsesie tipică băieţilor, o fi programarea socială prin intermediul televizorului dar eu mi-am dorit de când eram mic să trag cu o armă de foc. Şi cum nu am ambiţii de Rambo să decimez batalioane de vietnamezi sau de Sadoveanu să curăţ pădurile de vietăţi, atenţia mea s-a îndreptat asupra uneia dintre puţinele ocazii în care joaca cu arma de foc e acceptată. Îmi aduc şi acum aminte de un episod în care a trebuit să explic în faţa clasei la ora de engleză ce e skeet-ul şi de ce e sportul meu preferat.

Ei bine, sâmbătă asta am primit un foarte frumos cadou - deşi nu-mi place să folosesc limba de lemn este vorba până la urmă de un vis împlinit. Să ucidem aşadar nişte porumbei de lut!

Tyulenovo->Dalboka->Kaliakra

Poveştile trebuie să înceapă de undeva. Atunci de ce să nu înceapă de unde e plăcut? O să ajung şi la poveşti Bratislăvene cândva dar până atunci...nişte mare, că tot e ultimul week-end de vară.

Biserică abandonată

Undeva în sudul ţării pe o întinsură de pământ unde Dunărea mai ajungea din când în când sunt ruinele unei biserici abandonate. Am aflat de ea acum ceva timp şi iată că duminică s-a ivit şi ocazia să opresc la ea. Ce am văzut, mai jos.

Mâzgâleli şi alte forme de artă

Să ne înţelegem, am o problemă cu cei cu mentalitatea "Ah la o parte să fac artă pe acest perete. Nu contează că poate un om a muncit şi a dat nişte bani să îl vopsească, eu fac artă, bre!" Acestea fiind spuse, recunosc că graffitiurile îmi atrag atenţia. Fascinează e un cuvânt prea puternic. Oricum, am o surpriza pentru la un moment dat legat de asta dar înca nu o dezvălui.

Transfăgărăşan 2012

Da, iar am fost pe Transfăgărăşan. Ce să fac, nu mă pot abţine. Poze, un pic de urcare cu bicicleta şi ceva mai multă coborâre. "Choose your battles", cum se zice.

Thomas Antiques

În spiritul glumiţei "Everybody speaks english and if they don't, they ought to" vă zic ca toată lumea e plecata pe câte undeva şi daca nu e ar trebui să fie. Măcar în oraş. 

Un locşor liniştit pentru a bea un suculeţ e Thomas Antiques de pe Covaci. Nu că aş face reclamă sau ceva, s-a întâmplat să am aparatul la mine când am fost pe acolo. Mesele de pe balconul îngust cred că înlocuiesc cu succes o terasă la nivelul solului.

Sozopol

Cică Saint Tropez-ul Mării Negre! Păi cum să nu mergem. Deşi am stat în Nessebar, alt loc de renume de pe coastă, am dat o fugă sâmbătă şi până la Sozopol. Ce am văzut, vedeţi mai jos.

Vadu-Corbu

Păi cam e timpul pentru mare, nu? Aşa trebuie sărit, direct în miezul problemei. Urcat în maşină, apucat autostrada soarelui şi ajuns "pe baltă" la rezonabila oră 11.

Am ales pentru această incursiune duminicală plaja sălbatică de la Vadu căreia am să-i fac cel mai mare rău posibil şi o să o promovez. Mă rog, nu e ca şi cum nu ar şti lumea de ea, la cât de plin era. Mi-e groază să mă gândesc ce era pe plajă la Mamaia...

BIAS preview 2

Nu pot să mă abţin, am mai editat câteva cadre. Cred că am material destul pentru fiecare reprezentaţie în parte. Aşa că o să urmeze, cândva, episoadele BIAS - Iacării Acrobaţi, BIAS - Iacării acrobaţi (noaptea), BIAS - Frecce Tricolori, BIAS - Turkish Stars etc. etc. ...

 

Dar până atunci, mai luaţi câteva imagini (de pe celălalt card). Cadrele de noapte sunt trase din mână cu 70-300-le la f5.6 aşa că zgomotul era inevitabil. Oricum, mare invenţie IS-ul...

BIAS preview

Am fost la BIAS azi - ura!. Multă lume, multe aparate (eu cu al meu ma simţeam cel mai prost din curtea aeroportului) şi o posibilă insolaţie. Dar a meritat!

Nici nu ştiu să zic ce mi-a plăcut mai mult.

Plane spotting

plane spotter
n.

 (Non-sporting Hobbies / Other Non-sporting Hobbies) a person who observes, photographs, and catalogues aircraft as a hobby.

Aeroportul Schwechat, Viena. Schwechat ca rafinăria. Ai ratat aterizarea/decolarea, ai nişte rezervoare în care să te opreşti. Mă rog, nu despre asta este vorba. Terminalul vechi (că tocmai s-a deschis cel nou dar numai companiile serioase zboară de acolo) e un loc bun de observat avioanele la decolare pentru că una din piste e aşezată foarte aproape şi punctul de desprindere de pe pistă e chiar în faţa ferestrelor.

Decât CASCO

Dat fiind faptul că se apropie o mult asteptată ieşire din ţară, de data asta pe cele patru roţi credincioase ale Furiei Verzi, m-am gândit că ar fi potrivit să extind poliţa CASCO ca să acopere pusta ungară şi alte forme de relief periculoase. În acest scop m-am pregătit de interacţiune cu asiguratorul meu prietenos. Mai jos, povestea - ilustrată, în scopuri umoristice. 

Căldură mare, monşer!

Normal că e cald, doar e vară. Şi la fel de normal e să nu stai lângă un calculator care face căldură pentru a edita nişte imagini în loc să...ştiu eu?...mergi la mall. Nu de alta dar au aer condiţionat. Am şi eu aer condiţionat dar doar la maşină (aveam la un moment dat ideea să conectez un furtun de la AC-ul maşinii până în casă şi să las maşina mergând - 6 lei pe oră, rezonabil nu? Numai că seamănă prea mult cu ceva ce ar prezenta la Darwin Awards).

Camino de Septi

A-ţi lua lumea în cap se pare că a devenit o modă. Una deranjantă pentru mine care scriu aceste rânduri dintr-o cameră de hotel din Bratislava. Dacă în una din dăţile trecute vă povesteam despre Alex şi Andreea care vor pleacă să traverseze continentul american de la Nord la Sud de data asta...

  

Cum ar fi să te duci în Spania cu bicicleta şi să parcurgi Camino de Santiago? Ei bine, puteţi să-l urmăriţi pe Septi să vedeţi cum e. A început săptămâna trecută din Montserrat şi de atunci a parcurs ceva kilometri. De exemplu, azi e în Zaragoza.

Verde în Ciucaş

În week-end-ul prelungit de Rusalii nu s-a putut organiza, din diverse motive, o ieşire prelungită. Astfel, am optat pentru o drumeţie de jumătate de zi duminica, ziua care prezenta riscul cel mai scăzut de trafic pe DN1(A). Pe scurt, am fost să vedem ce e cu noua cabană Ciucaş.

  

Seciu

Finalul excursiei de 1 mai ne-a adus pe meleaguri ploieştene. Am trecut prin Subcarpaţi (sau ce-or fi ăia că tare-s întortocheaţi) de pe valea Buzăului pe valea Vălenilor de Munte că altfel nu ştiu să-i zic. Am mers la locul ştiu cu mâncare şi anume Taverna Romană din Făget. Am mâncat acolo şi apoi am mers spre Bucureşti dar cu ocol pentru o cafea la Crama Seciu, deasupra Ploieştiului...

Micadu - la drum din nou

Dacă vă aduceţi aminte (dacă eraţi pe aici desigur) anul trecut am petrecut o săptămână plină în Norvegia, o experienţă pe care nu am cum să o descriu în cuvinte puţine. Tot aşa, dacă vă aduceţi aminte, în multe imagini apărea o motocicletă, uneori şi cu unu sau doi oameni pe ea. Ei bine, ei sunt Alex şi Andreea - sau Micadu, în încarnarea virtuală - şi în curând pleacă din nou la drum...

Ameninţarea căpuşei

Eu nu am televizor - acest fapt mă protejează de şuvoiul de inepţii şi de ştiri care nu interesează pe nimeni. De exemplu eu nu ştiam că există o invazie de căpuşe, nişte creaturi fără milă de al căror venin nu ai scăpare şi dacă ai ieşit la plimbare în parc eşti practic "pa". Totuşi "ştirea" a ajuns şi la urechile mele prin interacţiunea cu oameni care posedă televizor. 

Şi uite aşa luni cum îmi scărpinam eu agale un membru inferior dau peste..."ceva". Investighez mai de aproape şi...Ura! Habemus capuşă!

Siriu

Week-end-ul de 1 mai l-am încheiat întorcându-mă acasă mai devreme dar pe ocolite. Am plecat din Braşov la 6.30 când alţii pleacă la serviciu. Eu am mers cătinel spre Siriu unde aveam întâlnire dar mai pe la 10 aşa, pentru bălăureală pe meleaguri Buzoiene.

Aşa cum se poate deduce, nu era nici o grabă aşa că prima oprire a venit repede pe drumul dintre Săcele şi Tărlungeni...

Racoş revisited

Odată cu minivacanţa de 1 mai am ajuns din nou la Racoş. De data asta cu concentrare numai pe vulcan, fară coloane bazaltice şi alte balării. Ce a ieşit, vedeţi mai jos.

Mai întâi am traversat pădurea Bogăţii şi am făcut un mic ocol pentru a poza biserica din Bogata.