Dat fiind că nu am chef de altceva, vă livrez toată colecţia de imagini din metroul parizian. O duminică liniştită de Septembrie - am luat metroul la întâmplare şi m-am plimbat până m-am săturat.
Ca să vă faceţi o idee despre ce fel de lene mă subjugă, nici măcar nu alterez ordinea imaginilor...
Ar trebui să pun aici câteva cuvinte despre Paris şi mega reţeaua de metrou. Număr de staţii, de linii, distanţe, intervale, preţ abonament...buahahahah, să fim serioşi.
O singură chestie o să menţionez. La noi se merge civilizat cu metroul. Până nu ai prins ora de vârf în La Defense sau Chatelet - Les Halles nu ştii care e alternativa. Iar parizienii...nu ştiu dacă sunt abrutizaţi de traiul în metropolă sau e ceva în aer însă devin nişte animăluţe deloc simpatice la metrou. Ţinutul uşilor e frecvent, împinsăturile la fel. De murdărie n-am să zic nimic.
Ah da, ultima chestie. Nimeni în Paris nu ştie unde vrea să coboare până trenul nu opreşte în staţia respectivă şi se deschid uşile. Atunci toţi îşi aduc aminte că aia e staţia lor şi începe o viermuiala generală (conceptul de "Coborâţi la următoarea?" e complet străin).
Acestea fiind spuse...
Una din campaniile pentru mai mult spirit civic în metrou.
Un coridor de legătură între două staţii apropiate, cu covor rulant.
Un metrou de rezervă, aşteptând să fie nevoie de el.
Un alt afiş, din aceeaşi serie.
Şi încă două. Vedeţi, partea aia pe care am zis-o cu animalele...nu e chiar departe :)
Aici e un pic neadevărat pentru că nu suntem la metrou ci la RER.
Staţia Cite, una dintre cele mai frumoase după părerea mea.
Tot la Cite.
RER-ul e mult mai rece...trebuie să fie funcţional. Îmi aduce aminte de staţiile de metrou din NY.
O staţie mai nouă de metrou. Aparent era nevoie de respectivul perete.
În interiorul unei garnituri vechi.
Staţia Glaciere de pe linia 6, dacă nu mă înşel. Linia 6 merge o bună bucată deasupra pământului. Desupra bine, vreo 10 metri.
Una din intrările in staţia Cite. Formulă - se sapă o groapă până ajungem la tunelul metroului şi apoi în groapă construim o scară metalică.
Înapoi la metroul aerian.
O chestie foarte interesantă. Un fel de route planner analogic. Dacă înţeleg bine, pe vremea când mergea, era de ajuns să apeşi staţia de destinaţie şi îţi arăta drumul cel mai scurt pe o hartă cu beculeţe.
La Madeleine.
Metroul aerian printre copaci şi clădiri.
Interiorul unei garnituri mai noi.
Unele garnituri au roţi de cauciuc - am înţeles că atât pentru a face mai puţin zgomot dar şi pentru tracţiune pe porţiunile abrupte. Rezultatul e un zgomot asemănător celui produs când te foieşti pe o canapea din piele.
Vine metroul!
Metroul din copaci, desigur!
Random staţie...
Interesant sistemul de iluminat, dă o lumină mai difuză.
Altă scară de acces, dacă nu mă înşel, tot în Cite.
Comuniştii!
Portocaliu?
Verde?
Am văzut un articol mai demult cu staţii de metrou din Paris care sunt mai puţin obişnuite. Am preferat să nu mă ghidez după respectivul articol în plimbarea mea şi momentan nu-l mai găsesc dar ştiu că de exemplu staţia Arts et Metiers e mai ciudată.
9 comments:
Daca nici francezii nu reusesc sa civilizeze calatorii.... Si totusi cred ca o astefl de campania la noi i-ar rusina pe bizoni (macar pe cei care stiu sa citeasca).
Metroul parizian mi-a ramas in minte ca o serie de drumuri kilometrice pe sub pamant, pentru legatura dintre statii. Parca intentionat le nimeram mereu pe alea... Si ca un sir nesfarsit de trepte...Extrem de obositor pentru mine.
He he, tre sa vezi ce adunatura pestrita sunt...si sa vezi cu oameni in toata firea la costum alearga, imping, tin usi totul ca sa prinda un metrou.
Sistemul de iluminat de aici (http://1.bp.blogspot.com/-N1v1Zg6X7-A/TyUsziSbmrI/AAAAAAAAOWs/47vD4M7uJDk/s1600/Paris-odeon-metro.jpg) este folosit in constructia halelor industriale din vest. E foarte misto. :) O sa mai treaca vreo 10 - 15 ani si o sa fie implementat si la noi.
Uaaaaaaaaaa, chestia aia cu butoane si beculete e miezul!!!!! Cat de tare e!!! Pacat ca nu mai merge! Cred ca ma jucam o ora, minim!
Eu nu stiu cum, ori sunt ignoranta ori n-am avut noroc sa vad imbulzeli si animale din astea la metrou, dar in schimb am vazut tati inconstienti care dintr-o mare greseala a universului aveau un plod pe mana. Eu si Cristi ne uitam la ei la babele alea dezaprobatoare de la balcon sau asa... Isi lasau copii sa se taraie efectiv pe jos, sa puna mana pe jos si pe urma in gura... In timp ce ei se uitau cu totul in alta parte.. Eh... detalii..
Inca o comparatie care pune in lumina proasta "micul Paris" al nostru.
Frumoase poze.
Da, au alte standarde legate de murdarie. Eu dupa o tura cu rer-ul intotdeauna ma simteam murdar.
ieri am descoperit blogul si nu ma mai satur de el; felicitari pentru texte si imaginile deosebite!
acum cativa ani, cand inca trebuia sa obtinem viza pentru vest, am ajuns in Paris.
Dimineata am plecat la colindat cu metroul (buget limitat). Prima intalnire cu metroul parizian a fost asta: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Metro-Paris-ligne-14-statio.jpg
Dupa statia asta nu m-a emotionat nimic la metrou, cu exceptia unei alte seri in care vagonul cu care calatoream s-a urcat o trupa de legionari, cu armele la ei (pe undeva pe langa St. Denis cred ca au coborat).
Multumesc!
Post a Comment