Simply Paris

Motto (la sugestia şi încurajarea publicului): Parisul e frumos, păcat că e vizitat.

Prin septembrie am mai prins o zi frumoasă de plimbare prin Paris. Şi pentru că încep să rămân fără titluri şi pentru că nu se referă la o zonă anume...i-am zis simplu Paris.

-Hmm, am impresia că lipseşte ceva...

-Ce, maestre?

-Mai avem aur rămas de când am poleit gardul la Versailles?

-Da, mai e ceva, dar nu foarte mult...

-Parfait!

Mai am o grămadă de imagini din Paris, în afară de astea. Şi nu că m-aş fi plimbat mult dar e mereu câte ceva de văzut - asta dacă nu fugi de apaşi în St. Denis, e greu să faci poze din fugă. Ideea mi-a venit de la ce a zis Anca despre Paris aici. Chiar dacă sunt de părere că Parisul e ultra-mega-giga turistic sunt de acord şi cu faptul că e snobism să nu mergi acolo din cauza asta.

Galeriile Lafayette - şooooooooping (zgomot de bale atingând podeaua)

Sunt locuri în Paris de altfel foarte frumoase dar care sunt pur şi simplu asaltate de turişti. Turişti care sunt veniţi acolo nu pentru că e frumos ci pentru că au auzit că "se face". Un exemplu de astfel de loc sunt scările din faţa bisericii Sacre Coeur.

Sf. Eustache - Les Halles se reamenajează în perioada asta, staţi departe.

Îi vezi cum îşi fac poză de "Sunt la Sacre Coeur". Au văzut felinarele pictate de la urcare? Îndoielnic. "Unde mai mergem?"

Biserica Habarnam - posibil să fie Trinite D'Estienne Ceva dar nu stau să verific

La turnul Eiffel mai mergem. Să-l aglomerăm până pică dacă se poate. Sau să-l ţinem în palmă de la Trocadero. Upload poza pe facebook seara la hotel, musai.

Poartă din ediţia Le Bling-Bling. Poză cu ea, merge. Zici acasă că erai la Versai.

Eiffel-ul e o realizare în sine, e impresionant. Dar când mă gândesc la cozile alea...am urcat o singură dată, în 2007. Cât am putut am urcat pe scări, o experienţă de care îmi aduc aminte cu plăcere. De coada de la ultimul lift nu îmi aduc aminte cu plăcere.

Pont de Bercy - pod peste pod, pe sus merge metroul, pe la mijloc maşinile, pe dedesubt Sena.

La fel e şi Luvru, Doamna Noastră, etc. Cozi. Cozi. De văzut, de consumat. La Luvru tot în 2007 am fost. Văzut Venus din Milo, văzut Victoria din Samotrace şi Gioconda. În rest...

Detaliu din sculptura din piaţa Nation - Mama Natură.

Am câteva locuri preferate în Paris. Unul e o shaormerie din Courbevoie unde ajunsesem la formula "Comme d'habitude, monsieur? -Oui, Aziz!". Altul e staţia de metrou Lamarck-Caulaincourt.

Ile de la Jatte - Jaguarul cu ochi galbeni. Icter?

Mă rog, ar mai fi, Esplanade de la Defense şi Grande Arche. Mi se pare mereu ciudat că nu sunt aşa de mulţi turişti cum m-aş aştepta. Sunt părtinitor şi pentru că am petrecut mult timp acolo. Am învăţat până şi intonaţia mesajului audio din autobuz: "La Defense, Grande Arche, terminus. Tous les voyageurs sont invites a descendre"

Metrou aerian - bine că merge pe roţi de cauciuc că altfel...

Sau, de exemplu, staţia de RER A Lognes care e aşezată deasupra unui iaz unde am văzut şi egrete. Şi pe acolo trec mulţi turişti dar nu opresc pentru că se duc la Disneilend.

Un fel de sala sporturilor. Sau Patinoar. Nu mai ştiu.

Şi totuşi...nu pot să neg că mă plimb cu plăcere şi prin zona St. Michel deşi e sufocată de turişti şi de localnici cu ochelari fără lentile (ultima modă hipstărească ce nu a ajuns încă la noi, din câte ştiu).

Câinele se gândeşte la pisică. Corect.

Pisica se gândeşte la cioarec. Corect.

Cioarecul se gândeşte la şvaiţer. Corect.

Şvaiţerul se gândeşte la vacă. Cor... Wait...what?!

Şi, cum zice reclama (că tot veni vorba de vaci) "mai mă gândesc". Sigur mai sunt lucruri de zis despre Paris.