St. Moritz

St. Moritz pentru mine era un loc din acela mitic despre care am auzit de la televizor sau din ziare unde nu poi intra decât dacă arăţi un extras de cont gras. The place to be, iarna la schi la St. Moritz. Când îmi făceam traseul şi am văzut că trece fix pe lângă am zis că trebuie să văd cu ochii mei acest tărâm.

Am ajuns acolo, l-am traversat şi am ajuns până în satul următor pentru că nu găseam un loc să întorc civilizat. Până la urmă am găsit o parcare liberă pe malul lacului. Confuzat de atât loc liber şi de dimensiunile maşinii am executat o parcare ca la carte.

De acolo se ajunge în Julierpass dar cum aveam alte lucruri în plan, cum ar fi Stelvio, am zis pass (ha ha).

Aşa că m-am întors înapoi spre St. Moritz şi am găsit o altă parcare unde, spre deliciul privitorilor am generat o scenă de Stan şi Bran când am scăpat GoPro-ul sub maşină unde nu puteam ajunge la el. Aşa că dă maşina 3 metri mai în spate, ia GoPro-ul, mută maşina la loc.

N-am stat mult dar ce am apucat să văd mi-a plăcut. Înţeleg de ce St. Moritz e popular. Apropo, asta cu "n-am stat mult" devine o frază foarte folosită pe acest blog, ar trebui să mai schimb. Dar dacă am oprit doar jumătate de oră, cât să povestesc? :)

Stilul acesta de clădire cu două turnuri la mijlocul ei pare să fie ceva specific zonei.

N-am idee de preţuri, nici nu cred ca vreau sa ştiu. La cât de mare e, cred că iarna e un furnicar de dimensiuni impresionante. Preţul nu cred că e îndeajuns de mare încât să limiteze numărul, doar face o filtrare.